Dezvăluiri surprinzătoare despre „sindromul fiicei celei mai mari”

Termenul „sindromul fiicei celei mai mari” înseamnă exact ceea ce transmite. Pe lângă ramificațiile mentale și emoționale, primul născut de sex feminin experimentează și consecințele fizice ale creșterii timpurii.

În majoritatea familiilor, tolul de fiica cea mare presupune asumarea anumitor responsabilități, asemănătoare cu cea a mamei, în îngrijirea fraților mai mici așa cum ar face o mamă. Fiica trebuie să îndeplinească rolul de părinte, mai ales atunci când mama este preocupată fizic, psihic și emoțional de alte lucruri.

Ce este „Sindromul fiicei celei mai mari”

Acum, un nou studiu a produs dovezi pentru existența acestui sindrom. Potrivit charliehealth.com, consilierul profesionist clinic autorizat Jamila Jones spune că sindromul se referă la „provocările și așteptările unice” care sunt adesea puse asupra „copilului cel mai mare dintr-o familie”.

„În calitate de fiică întâi născută, acești copii trebuie adesea să dea un exemplu pentru frații lor mai mici, asumându-și mai multe responsabilități și acționând ca modele”, a spus Jones.

Aparent, termenul este „strâns legat” de ceva cunoscut sub numele de „teoria ordinii nașterii”, care a fost introdusă la începutul anilor 1900 de un psihoterapeut austriac pe nume Alfred Adler. Acesta propune că ordinea în care se naște un copil într-o familie joacă un rol major în „conturarea trăsăturilor de personalitate, a comportamentelor și a experiențelor de viață ale acestuia”.

Ceea ce înseamnă că primul născut va fi diferit de copilul mijlociu, care va fi diferit de cel mai mic frate. În sindromul fiicei celei mai mari, pe lângă ramificațiile mentale și emoționale, primul născut de sex feminin experimentează și consecințele fizice ale creșterii timpurii.

În cel mai recent studiu despre sindromul fiicei celei mai mari, o echipă de cercetare condusă de Universitatea din California, Los Angeles, a concluzionat că o prima fiică născută se poate maturiza mai devreme decât de obicei dacă mama se confruntă cu stres în timpul sarcinii și este de așteptat ca ea să preia rolul și responsabilitatea de îngrijitoare pentru frații ei mai mici.

Semne precoce ale pubertății suprarenale

În special, studiul a remarcat o corelație între semnele timpurii ale „pubertății suprarenale” la primele fiice și mamele lor care au experimentat niveluri ridicate de stres prenatal.

Concluziile studiului longitudinal de 15 ani au fost publicate în numărul din februarie al revistei „Psychoneuroendocrinology” și nu a găsit același rezultat la băieți sau fiice, care nu erau primul născut.

Cercetătorii au explicat că pubertatea suprarenală este „marcată de schimbări precum creșterea părului corporal, cosuri și aspecte ale maturizării cognitive”. Totuși, nu include dezvoltarea sânilor sau debutul menstruației la fete și nici măcar mărirea testiculelor la băieți.

Jennifer Hahn-Holbrook, unul dintre co-autorii studiului și profesor asistent de psihologie la Universitatea din California, Merced, a spus că atunci când mamele sunt „stresate în timpul sarcinii”, este cel mai bun semn pentru ca „fiica ei să se maturizeze social într-un ritm mai rapid”.

„Îi oferă mamei un „ajutor la cuib” mai devreme, ajutând femeile să-i țină în viață pe cei din urmă urmași în medii dificile”, a spus ea.

Cercetătorii au afirmat că maturizarea unei fiice prim-născute îi poate permite „să-și ajute mama să-și crească cu succes ceilalți copii”, iar fiica, la rândul ei, devine suficient de matură pentru a „ajuta să aibă grijă de copiii care ar avea nevoie de atenția ei”.