Detaliile neștiute ale scandalului Gheorghe Burnei. ”Mai degrabă, o răfuială între profesioniști”

sursa foto: arhiva Doctorul Zilei

Un nou scandal macină medicina românească! După demontarea „mitului“ Ioan Lascăr sau bombardamentul inspecțiilor abătut asupra lui Narcis Copcă, managerul de la „Sfânta Maria“, a venit rândul lui Gheorghe Burnei, „zeul“ ortopediei pediatrice din România, să fie dat jos de pe soclu. Brutal!

Pus sub acuzare pentru luare de mită și suspectat de experimente neautorizate pe copii, toată activitatea profesională a chirurgului a fost aruncată, dintr-o singură mișcare, în desuet. Nici nu mai contează cele 20.000 de operații la finalul cărora părinți copleșiți de recunoștință îi pupau mâinile (acum încătușate).

Nu mai contează nici numărul ființelor care, programate la Burnei, simt cum speranța le scapă printre degete… De fapt, nu contează prea mult nici faptul că anchetatorii nu l-au surprins în flagrant solicitând sau primind mită. Nu! Mai important pare altceva: Burnei trebuie să iasă din scenă. La vremuri noi, oameni noi! De altfel, probabil există și personaje careși freacă palmele de bucurie. În lumea medicală, este de notorietate animozitatea dintre Burnei și un fost șef al secției de Neonatologie de la „Marie Curie“, în prezent – ce întâmplare! – consilier al ministrului Sănătății, Vlad Voiculescu.

Dincolo de toate acestea, comen tând „cazul Burnei“, declarația lui Daniel Buzatu, managerul Spitalului „Marie Curie“ – „nu am primit reclamații de la pacienți, nici nu mi-au fost semnalate neregului de către alți colegi“ – rămâne doar un pansament inutil, aplicat peste o rană supurând de puroi. Rana profesorului Burnei – în particular, rana sistemului nostru de sănătate – în general.

„Mai degrabă e o răfuială între profesioniști”

Dr. Gabriel Diaconu oferă detalii neștiute despre produsul folosit de dr. Burnei în cazul fetei de 19 ani care-l acuză că a folosit practici neomologate de tratament:

„BVC (materiale compozite care interacționează cu matricea osoasă) a început să fie fabricată de inginerul Negreanu la câțiva ani după ce acesta și-a deschis o mică afacere de familie. Poneti SRL. Produsul, PAW-1, a început să fie folosit la Spitalul de Ortopedie Foișor, din Capitală, în 1995. Timp de 6 ani, până în 2001, ortopezii de la Foișor au operat pacienți pe care au folosit BVC, cu concluzii revizuite în 2006 (…). Negreanu și alții au început să publice despre proprietățile BVC-ului încă din 1996. Prima oară când întâlnești bio-vitroceramica în online e pe aplicații pentru proiecte de cercetare la Ministerul Educației, prin 1999, 2000, 2001. Prima oară, BVC e menționată pe lista bio-tehnologiilor agreate de Ministerul Sănătății (sic!) în 2001. Maglavaisul (ca să-i spunem așa) e folosit curent în stomatologie, chirurgie BMF (buco- maxilo-facială), mai puțin în marea ortopedie, pe motiv că n-ar fi foarte bioactivă.

Problema nu e BVC-ul. Problema e că: a) era folosită uzual la București în perioada de timp în care Burnei a operat-o pe pacienta în cauză (deci din două una, ori și cei de la Foișor erau în ilegalitate, ori BVC-ul era omologat pe cheia vremii, și se folosea), respectiv b) dacă România avea o alternativă „mai bună“, „premium“ la bio-vitro-ceramică pe care Burnei ar fi pututo folosi. Finalmente, e de discutat dacă se impunea folosirea de BVC. Doar doctorul Burnei poate oferi un răspuns coerent la ultima întrebare, și sunt sigur c-o va face. Cât privește celălalte două chestiuni, pentru mine e rezonabil să observ că mai degrabă e o răfuială între profesioniști, decât o propunere fundamentată pe argumente, respectiv adevăruri istorice“. Continuarea pe evz.ro.