Din cuprinsul articolului
Din punct de vedere medical, chirurgia nasului este cea mai complexă, dificilă dar și provocatoare ramură a chirurgie plastice reconstructive și estetice, spune doctor Elena Dragu, Medic Specialist Chirurgie Plastică, Estetică și Microchirurgie Reconstructivă a Spitalului Clinic de Urgență Floreasca din București. Ea a realizat o intervenție unică în România. Mai există doar 20 de astfel de reușite în lume!
Gabriel Fereșteanu
Nasul este considerat, încă din Antichitate, elemental vizual cu cel mai mare impact în estetică facial. Vechii indieni, în anii 600, înaintea erei noastre, pedepseau hoții sau adulterii prin amputarea nasului, existând în paralel și metode de reconstrucție sau de protezare a defectelor restante. O parte dintre aceste metode de reconstrucție nazală sunt și astăzi utilizate în chirurgia plastică reconstructivă. Însă, pe lângă acestea, evoluția esteticii este spectaculoasă, cel puțin în ultimii ani.
Doctor Elena Dragu este supranumită „Micul Michelangelo” de la Floreasca, datorită priceperii și pasiunii sale pentru specialitate, dar și unei reuște medicale unice în România. „Din experiență personală, pot spune că am reușit o performanță chirurgicală unică în România, împreună cu dl. dr. Chioaru Bogdan, medic primar Chirurgie Plastică, Estetică și Microchirurgie Reconstructivă, replantând un nas amputat de la jumătatea acestuia. O astfel de intervenție a fost raportată în literatură de specialitate, în aproximativ 20 de cazuri în ultimii 40 de ani.”
Medicul explică pentru Doctorul Zilei, secretele din spatele intervențiilor la nivelul nasului, de la A la Z.
„Mulți din pacienți vin cu probleme inexistente”
„Datoria chirurgului este să selecteze foarte atent tipul de intervenție chirurgicală necesar fiecărui pacient, fie că este vorba de o traumă la nivelul nasului, fie că e vorba de o operație de rinocorecție. Discutând despre latură estetică a chirurgiei nasului, pacienții trebuie atent selecționați și analizați, atât din punct de vedere medical, cât și din punct de vedere psihologic. Un important număr de pacienți care se prezintă la o consultație la chirurgul estetician evocă probleme inexistente din punct de vedere al esteticii nazale, având, pe fond, diformități ale altor structuri faciale care nu se încadrează în proporțiile estetice faciale. Există, de asemenea, o serie de pacienți care apelează la chirurgia estetice din rațiuni psihologice, pacienți care prezintă o patologie de tip dismorfic, cu o stimă de șine extrem de scăzută și cu așteptări nerealiste. De aceea, medicul trebuie să selecționeze riguros cazurile de rinoplastie, în anumite situații fiind chiar refuzați pacienții. Din experiență personală, pot spune că da, au fost cazuri de așteptări nerealiste sau de “problem inexistente” pe care am fost nevoită să le refuz ”, spune medicul.
Cine poate opta pentru o operație la nas?
Eligibili pentru rinoplastie de corecție sunt pacienții care prezintă diformități ale piramidei nazale, modificări inestetice ale conturului nazal și devieri de la rapoartele standard între subunitățile estetice faciale. Trebuie făcută o diferență între operația de rinocorecție și cea de deviație de sept. Cea din urmă este apanajul medicilor ORL-iști, care se ocupă cu restaurarea funcționalității cailor aeriene nazale. Privind, totuși, nasul în ansamblu, există numeroase situații în care o corecție a septului nazal impune și o modelare a învelișului nazal, reprezentat de cartilajele nazale și de distribuția țesuturilor de deasupra septului, tocmai pentru a crea o armonie între toate aceste structuri componente ale nasului. Din acest motiv există încă o serie de controverse legate de diagnosticul sub care se efectuează anumite intervenții de rinocorectie.
Rinorecția este de două tipuri
Doctor Elena Dragu explică diferențele existente, în funcție de tipul de intervenție ales de pacient. „Intervenția chirurgicală de rinocorectie poate fi realizată în două moduri, fie deschisă, fie închisă. Tipul de intervenție ales depinde în mare măsură de experiență chirurgului, dar și de tipul de diformitate care necesită corectare. Rinoplastia deschisă implică o incizie vizibilă, cu expunerea structurile interne nazale, acestea putând fi repoziționate sau modelate „la vedere”. Este tipul de intervenție cel mai confortabil din punct de vedere al chirurgului, putându-se corectă toate tipurile de deformări ale nasului. La polul opus este rinoplastia închisă, a cărei reușită depinde în cea mai mare măsură de experiență chirurgului. Acesta presupune doar o incizie ascunsă în interiorul nărilor, având totuși ca o expunere mai mică a structurilor nazale, putând fi ajustate mai puține diformități decât în cazul rinoplastiei deschise”.
Riscuri și costuri
Medicul vorbește deschis și despre riscuri, dar subliniază că este foarte important ca pacienții să le înțeleagă și să le accepte. „Intrând puțin în detaliile operatorii și postoperatorii, este important că pacienții să fie informați că pot apărea complicații de tipul sângerărilor mai abundente, infecții (risc foarte scăzut), nerezolvarea diformitatilor nazale, sau complicații ce țin de anestezie. Toate aceste complicații trebuie explicate pacienților,de către medical currant, pacientul luând în calcul toate aceste aspecte înainte de a efectuă prodcedura. De aemenea e important de menționat pacienților că,în funcție de reactivitatea și capacitatea de vindecare a organismului, nasul prezența un edem postoperator până la 6 săptămâni, iar cicatrizarea finală și aspectul final al nasului poate fi evaluat la 6-12 luni postoperator. Datorită edemului postoperator, e bine că pacientul să evite să poarte ochelari de vedere sau de soare câteva săptămâni după intervenție, tocmai pentru a lasă toate structurile nazale să se așeze. Postoperator, pacienților li se explică principalele norme de conduită, astfel încât procesul de vindecare să nu fie alterat. E important să se evite traumatismele la nivelul nasului, să se respecte normele de igienă locală. Ca și costuri, acestea pot varia destul de mult, în funcție de dificultatea procedurii, de complexitatea cazului, de numărul de intervenții anterioare, între 2000-4000 euro, putând depăși uneori aceste valori”.
Condiții ca în vest, salarii ca în România. „Ne lipsește cultura medicală”
Cu toate că a reușit o performanță unică în România, doctorul Elena Dragu nu poate să ignore ceea ce îi oferă sistemul medical de stat.
„Din fericire, deși condițiile din sistemul medical românesc nu permit o dezvoltare profesională în domeniul chirurgiei estetice, avem chirurgi esteticieni de valoare, care reușesc să ajungă la performanțele vest-europene. Avem numeroși chirurgi care, cu siguranță prin multe sacrificii de ordin financiar și personal, au reușit să se dezvolte profesional, urmând cursuri sau efectuând stagii de durată în clinici de renume din lume, sub coordonarea celor mai buni chirurgi în domeniu. Iar condițiile din România pentru efectuarea acestui tip de intervenție păstrează rigoarea normelor europene, fiind totuși o procedura estetică ce nu poate fi realizată, conform legislației, decât în clinici private, de către medici chirurgi plasticieni, certificați de Colegiul Medicilor și de Asociația Chirurgilor Plastici din România. Controversele apar atunci când o septoplastie (operație de corecție a deviației de sept), care se realizează în clinici de stat, este asociată cu remodelarea estetică a nasului. Din păcate, românii nu știu să aprecieze performanțele majorității cadrelor medicale, mai ales din sistemul de stat, care deși nu au condiții de desfășurare a activității medicale la standarde vest europene, reușesc să facă performanță poate mai mare decât a vesticilor. Ne lipsește, însă, cultura medicală și înțelegerea față de urgentele medicale”
