Despre marea ispită a omului modern. Sfaturile unui preot celebru: Când ești nervos, când ești mânios, când ești mândru și ai impresia că tu ești măsura oamenilor, să știi că…

Din cuprinsul articolului

Părintele Visarion Alexa este unul dintre cei mai îndrăgiți preoți români. Originar din Bacău, acesta este parohul Bisericii „Pogorârea Sfântului Duh”, din București.

Părintele Visaron Alexa abordează teme de actualitate şi răspunde la frământările generaţiei actuale. Într-un limbaj viu și ușor de înțeles, acesta vorbește, atât pe pagina sa de Facebook, cât și în diverse întruniri, conferinţe, la diferite dialoguri şi dezbateri, despre teme actuale și care-i frământă mereu pe oameni.

Una dintre aceste postări abordează cea mai mare ispită a omului modern și anume, credința că răul, demonul, nu există.

Sfaturile părintelui Visarion Alexa, despre marea ispită a omului modern

„Marea ispită a omului modern este să creadă că demonul nu există (de altfel, aceasta este și dorința demonului), să minimizeze viața și existența lui, crezând că toate acțiunile rele care se petrec au în spate oameni și nu demoni.

Așa ajungem să ne învrăjbim între noi, să ne facem viața grea unii altora, crezând că datoria noastră este să ne războim cu oamenii.

Demonul există și vedem în Evanghelii că el este o prezență dură, invazivă, violentă, care poate face mult rău.

În spatele oricărei acțiuni omenești plină de răutate se află un plan demoniac, un demon și degeaba îndreptăm furia noastră împotriva omului.

Nu vom reuși să facem altceva decât să ne provocăm rău unii altora, să ne disprețuim, să ne urâm.

Mergeam uneori la un Părinte minunat. Avea 101 de ani și, când îi povesteam câte o răutate de-a mea, nu mă certa, nu mă învinovățea, nu mă pedepsea, ci spunea doar atât: “Mare meșter e dracu’!”

Omul care își îndreaptă toată mânia asupra demonului, nu greșește. Iisus face asta în Evanghelie.

El nu se mâniază împotriva omului, ci ceartă duhul rău din el.

Fascinant însă este faptul că demonului nu-i place iadul.

Bucuria, liniștea lui este să posede un om. De aceea, el stă aici, cu noi, în ținutul acesta teluric și ne parazitează viețile.

Omul e gazdă. Omul nu poate fi neutru, nu poate sta în afara puterilor acestea spirituale.

Chiar dacă realizează sau nu, el este fie templu al Duhului Sfânt, fie gazdă pentru demon, atunci când alege să se îndepărteze de Dumnezeu.

Cum se poate face un om gazdă, casă pentru făpturile întunecate care dau târcoale sufletului său?

Sunt foarte multe păcate pentru care, după ce le săvârșim, ne vine să ne aruncăm în genunchi înaintea lui Dumnezeu și să cerem iertare cu lacrimi pentru ele, poate chiar o noapte întreagă.

Sunt multe păcate, așadar, care nu ne opresc de la rugăciune.

Se spune că aceste păcate nu sunt împotriva Duhului Sfânt, ci sunt împotriva noastră, noi suntem ținta acestora, noi suntem ținta prăpastiei dintre noi și Dumnezeu dar, cu toate acestea, ele nu ne fac atât de vulnerabili în fața demonului.

Există însă câteva păcate pe care Părinții le-au socotit ca fiind împotriva Duhului Sfânt și care se strecoară atât de parșiv în om încât după ce a căzut în ele, omul nu se mai poate ruga, nu mai poate cere Mila lui Dumnezeu și nu mai are conștiința că a păcătuit.

In prim-planul acestor păcate se află mândria. Acesta este păcatul capital care l-a făcut pe Lucifer să cadă din dragostea lui Dumnezeu, este păcatul care l-a trântit pe demon în adâncul iadului și care trântește în întuneric și întristare pe fiecare om mândru, orgolios.

Despre marea ispită a omului modern. Omul nu mai este conștient că greșește, ci știe, crede, simte că el și numai el are dreptate.

Spun Sfinții Părinți că din această mândrie se nasc multe alte “fiice” ale sale, cum este de exemplu, erezia-credința gresită pe care începi să o propovăduiești și să o susții cu toată puterea, necrezând o clipă că greșești.

Gândiți-vă la un lucru simplu și la-ndemână…de câte ori ați socotit dumneavoatră ca fiind greșit să citiți horoscopul, să vă aranjați casa feng-shui, să țineți în casă broasca cu banul în gură sau mai știu eu ce alte simboluri, care, de altfel, nu sunt doar simple simboluri…? Mai reflectați puțin asupra credinței dumneavoastră.

“Părinte, eu n-am simțit niciodată prezența demonului.”

Amintește-ți o zi în care te-ai trezit dimineața plin de bucurie, cu poftă de viață, iar apoi, într-o clipă, a venit peste tine un gând negru, care ți-a întunecat mintea și care te-a aruncat într-o tristețe nemăsurată.

Atunci un demon te-a învăluit, și-a împlinit lucrarea cu tine. Iar când ajungi în fund de prăpastie, când te simți părăsit și deznădăjduit, când nimic pare să nu mai aibă sens, un gând bun, luminos, parcă vine de undeva și te umple de bucurie și de nădejdea că lucrurile se vor îndrepta.

Ne întrebăm de ce îngăduie Dumnezeu demonului să se năpustească asupra noastră și să ne ispitească, să ne încerce?

În primul rând din cauza mândriei, cum spuneam. Sfântul Siluan Athonitul spune că demonul supără pe cel mândru.

Când ești nervos, când ești mânios, când ești mândru și ai impresia că tu ești măsura oamenilor, să știi că tocmai te învăluie o ființă întunecată.

Ți se pregătește ceva…

Nu lupta, așadar, cu omul, nu te năpusti asupra lui când greșește, ci poartă războiul cu demonul din spatele lui, îndreaptă toată puterea ta duhovnicească în direcția aceasta”, este mesajul părintelui Visarion Alexa.