Descoperire majoră. De ce sunt hipertensivii la risc să dezvolte demență

Peste un miliard de adulți din întreaga lume suferă de hipertensiune arterială, o afecțiune care poate afecta o varietate de organe, inclusiv sistemul nervos.

Deși, studiile anterioare au asociat hipertensiunea arterială cu un risc crescut de afectare cognitivă, mecanismele din spatele declinului cognitiv nu au fost niciodată cunoscute. Acum, o echipă internațională de cercetători a descoperit ce zone ale creierului sunt cel mai susceptibile să sufere leziuni pe măsură ce sistemul cardiovascular este supus stresului.

„Studiul nostru a identificat, pentru prima dată, zone specifice ale creierului care sunt asociate cauzal cu hipertensiunea arterială și deficiența cognitivă”, spune biologul medical Mateusz Siedlinski al Universității Jagiellonian.

Legătura dintre hipertensiune arterială și demență

Siedlinski și colegii săi au folosit o combinație de date genetice și imagistice și analize observaționale provenite de la 33.000 de înregistrări individuale din Biobank din Marea Britanie pentru a descoperi daunele cauzate de hipertensiunea arterială care contribuie la demență.

Această abordare combinată a permis cercetătorilor să identifice în ce zonă din creier hipertensiunea arterială poate provoca, pe termen lung, modificări structurale care duc la scăderea funcției cognitive și cum arată aceste modificări în imaginile scanate ale creierului.

Studiile anterioare au sugerat asocieri între materia albă totală a creierului și demență, dar nu și funcția cognitivă. Detaliile îmbunătățite oferite de această nouă metodă de studiu au arătat că unele regiuni ale materiei albe joacă un rol mai mare decât altele în determinarea sănătății cognitive, făcând măsurătorile ample ale țesutului un indicator nesigur pentru afectarea neurologică.

Concentrându-se pe anumite părți ale materiei albe, Siedlinski și echipa au descoperit modificări în nouă zone distincte legate atât de hipertensiunea arterială, cât și de înrăutățirea funcției creierului.

O secțiune situată la baza creierului anterior, numită putamen, este esențială pentru răspunsurile noastre la stimuli și învățare. Alte regiuni identificate sunt implicate în funcția executivă, luarea deciziilor și reglarea emoțională, precum și tracturile de substanță albă care acționează drept canale de comunicare între diferite regiuni ale creierului.

Rezultate promițătoare

Mai mult, echipa a descoperit că schimbările structurale au fost în primul rând o consecință a diferenței dintre presiunea sistolică și presiunea diastolică, Creșterea tensiunii arteriale sistolice și a pulsului (tensiunea arterială sistolice minus tensiunea arterială diastolică) au afectat declinul cognitiv, în timp ce tensiunea arterială diastolică mai mare părea să aibă un efect protector atunci când se ia în considerare presiunea sistolica.

Acest lucru ar putea explica rezultatele mixte observate în studiile anterioare care au examinat potențialele legături dintre tensiunea arterială și declinul cognitiv.

Biobanca din Regatul Unit conține în cea mai mare parte date de la persoane albe de vârstă mijlocie, așa că sunt necesare mai multe cercetări pentru a confirma că aceste constatări rămân valabile pentru diverse categorii demografice. Cu toate acestea, rezultatele oferă cercetătorilor direcții promițătoare pentru a continua investigațiile.

„Sperăm că descoperirile noastre ne pot ajuta să dezvoltăm noi modalități de tratare a deficiențelor cognitive la persoanele cu hipertensiune arterială”, spune Guzik. „Studiul genelor și proteinelor din aceste structuri cerebrale ne-ar putea ajuta să înțelegem cum hipertensiunea arterială afectează creierul și provoacă probleme cognitive.

„Mai mult, analizând aceste regiuni specifice ale creierului, putem fi capabili să prezicem cine va dezvolta mai repede pierderea memoriei și demența în contextul hipertensiunii arteriale”, continuă Guzik.

„Acest lucru ar putea ajuta medicina de precizie, astfel încât să putem viza terapii mai intensive pentru a preveni dezvoltarea deficiențelor cognitive la pacienții cu cel mai mare risc”.

Această cercetare a fost publicată în European Heart Journal.