Din cuprinsul articolului
În urma unei munci intense pe teren efectuate de Autoritatea Israeliană pentru Antichități, cercetătorii au reușit să găsească o legătură între un eveniment major menționat în Biblie și descoperirile din Orașul lui David.
În colaborare cu Universitatea din Tel Aviv și cu Institutul de Științe Weizmann, cercetătorii au reușit să dateze cu exactitate mai multe structuri, inclusiv zidurile orașului și proiectele de construcție propriu-zise. Aceștia au stabilit că crearea acestor clădiri este legată de creșterea spre vest a Ierusalimului în perioada regelui Ezechia, în urmă cu aproximativ 2.700 de ani.
Anterior, oamenii de știință au presupus că orașul s-a extins din cauza sosirii refugiaților după exilul asirienilor. Cu toate acestea, datorită noilor descoperiri, ei au putut înțelege că orașul s-a extins spre Muntele Sion în secolul al IX-lea î.Hr. în timpul domniei regelui Ioas, cu 100 de ani mai devreme decât se credea anterior.
„Având în vedere acest lucru, noile cercetări ne învață că expansiunea Ierusalimului este rezultatul creșterii interne a populației Iudeii și al stabilirii sistemelor politice și economice”, a declarat profesorul Yuval Gadot de la Departamentul de Arheologie al Universității din Tel Aviv.
În plus, săpăturile au dezvăluit că zidul Ierusalimului de pe versantul estic al Orașului lui David este mai vechi decât se credea anterior. Istoricii credeau că a fost construit de Ezechia, regele lui Iuda. După descoperire, știința a stabilit că această parte a zidului a fost construită în timpul domniei regelui Ozia.
Și Ozia a zidit turnuri în Ierusalim… și le-a întărit” (2 Cronici 26:9), se arată în pasajul biblic care menționează măsurile luate de regele Ozia în acei ani.
Dovezi găsite în zidurile Ierusalimului care rescriu istoria biblică
„Până acum, mulți cercetători au presupus că zidul a fost construit de Ezechia în timpul rebeliunii sale împotriva lui Sennacherib (regele Asiriei), pentru a apăra Ierusalimul în timpul asediului asirian. Acum este clar că zidul din partea de est a Orașului lui David a fost construit înainte și ca parte a construcției orașului în timpul domniei regelui Ozia”, a declarat Dr. Joe Uziel.
Săpăturile arheologice au scos la iveală, de asemenea, un strat de distrugere care includea o serie de obiecte sparte, cum ar fi lumânări, borcane de depozitare și ustensile de gătit, care au fost sparte atunci când zidurile clădirii s-au prăbușit.
Oamenii de știință au stabilit că prăbușirea structurii s-a datorat cutremurului care a avut loc în Israel în secolul al VIII-lea î.Hr., în perioada Regatului lui Iuda, în urmă cu aproximativ 2.800 de ani. Concluzia a venit după ce nu au găsit nicio urmă de incendiu, deci nu a fost un eveniment deliberat, ci unul neprevăzut.
Dr. Joe Uziel și Ortal Chalaf au declarat că atunci când au excavat structura și au descoperit un strat de distrugeri din secolul al VIII-lea î.Hr. au fost „foarte surprinși”, deoarece știau că „Ierusalimul a continuat să existe până la distrugerea Babilonului, care a avut loc aproximativ 200 de ani mai târziu”.
După ce au examinat descoperirile din săpături, cercetătorii au încercat să „afle dacă există vreo referire la aceasta în textul biblic”. „Interesant este faptul că cutremurul care apare în Biblie în cărțile lui Amos și Zaharia a avut loc în momentul prăbușirii clădirii pe care am excavat-o în Orașul lui David”, au spus ei.
„Combinația dintre descoperirile de pe teren împreună cu descrierea biblică ne-a condus la concluzia că cutremurul care a zguduit Țara lui Israel în timpul domniei lui Ozia, regele lui Iuda, a afectat și capitala regatului, Ierusalim”, au detaliat ei despre eveniment.
În cele din urmă, cioburile de ceramică au fost transferate în laboratoarele Autorității pentru Antichități, unde au fost reconstituite. Descoperirile vor fi prezentate publicului la începutul lunii septembrie, în cadrul conferinței arheologice anuale a Institutului Megalim.
