Demența și somnul: Ce legătură există între ele?

Demența afectează cel puțin 55 de milioane de persoane din întreaga lume, iar numărul acestora crește cu aproximativ 10 milioane în fiecare an. Așadar, există modalități de a ne reduce riscul de a dezvolta demență? Multe cercetări se concentrează în prezent asupra rolului potențial al somnului.

Potrivit Organizației Mondiale a SănătățiiSursa de încredere (OMS), „demența este în prezent a șaptea cauză de deces dintre toate bolile și una dintre principalele cauze de dizabilitate și dependență în rândul persoanelor în vârstă la nivel mondial”.

OMS afirmă că aproximativ 55 de milioane de persoane suferă de demență, iar până în 2050 numărul acestora va fi probabil de aproape 140 de milioane. Între 60% și 70% dintre persoanele cu demență au boala Alzheimer.

Demența este în primul rând o boală a bătrâneții, deși demența cu debut tânărSursa de încredere – în care simptomele încep înainte de vârsta de 65 de ani – reprezintă aproximativ 9%Sursa de încredere din cazuri. Cu toate acestea, demența nu este o consecință inevitabilă a îmbătrânirii, potrivit medicalnewstoday.com.

Există o componentă genetică a demenței – dacă aveți o rudă apropiată care suferă de demență, acest lucru vă poate crește riscul. Cu toate acestea, mai multe studii au arătat că chiar și cei care au un risc ereditar îl pot reduce prin adoptarea unei diete sănătoase, prin exerciții fizice regulate și prin evitarea fumatului și a consumului excesiv de alcool.

O parte a unui stil de viață sănătos este să dormiți suficient de mult și în mod corespunzător. Și mulți cercetători văd acum legături între somn și demență, după cum a declarat pentru Medical News Today Dr. David Merrill, psihiatru geriatric și director al Pacific Brain Health Center de la Pacific Neuroscience Institute din cadrul Providence Saint John’s Health Center din Santa Monica, California.

„Somnul”, a precizat el, „este un factor care poate fi fie protector, fie riscant pentru sănătatea cognitivă. Efectele somnului asupra sănătății cognitive depind de atributele somnului unui individ, inclusiv de calitatea, cantitatea, frecvența și chiar regularitatea somnului”.

Cât timp ar trebui să dormim?

„Se recomandă – nu doar pentru sănătatea creierului, ci și pentru sănătatea generală – ca oamenii să aibă între 7 și 9 ore de somn de calitate pe noapte.”

– Dr. Percy Griffin, directorul de implicare științifică al Asociației Alzheimer

Așadar, cantitatea optimă pentru majoritatea oamenilor este undeva între 7 și 9 ore, dar este lipsa somnului un factor de risc?

Dr. Anton Porsteinsson, profesor și director al Programului de îngrijire, cercetare și educație pentru boala Alzheimer (AD-CARE) de la Centrul Medical al Universității din Rochester a declarat pentru MNT că acest lucru ar putea fi cazul.

Potrivit acestuia, „[u]n somn de durată inadecvată poate crește riscul de demență. Acest model se menține chiar și atunci când se analizează modelele de somn cu ani sau decenii înainte ca AD să devină evident din punct de vedere clinic”.

Așadar, poate ar trebui să dormim mai mult? Nu și conform unui studiu de cohortă mare de la Universitatea din Boston. Acest studiu a constatat că cei care dormeau în mod regulat mai mult de 9 ore pe noapte prezentau un risc dublu de demență față de cei care dormeau între 6 și 9 ore. Aceștia aveau, de asemenea, volume cerebrale mai mici.

Cu toate acestea, s-ar putea ca somnul excesiv să fi fost mai degrabă un simptom al modificărilor neuronale timpurii decât cauza. Cercetătorii acestui studiu sugerează că durata lungă a somnului ar putea fi un predictor al riscului de demență.

Calitatea somnului
Fundația Națională a Somnului enumeră patru caracteristici cheie ale unui somn de calitate pentru beneficii optime pentru sănătate:

• adormirea în termen de 30 de minute de la culcare
• trezirea nu mai mult de o dată în timpul nopții
• nu mai mult de 20 de minute de veghe în timpul nopții
• petrecerea a cel puțin 85% din timpul petrecut în pat dormind.

„Somnul perturbat, de calitate slabă, observat în tulburările de somn, duce atât la schimbări acute, cât și la înrăutățirea cronică a creierului. În mod normal, un somn bun permite literalmente repararea și restabilirea funcțiilor creierului la nivelurile observate la începutul zilei precedente.”

„Somnul de calitate include perioade de somn cu mișcări non-rapide ale ochilor (NREM) și de somn REM. Acestea se succed pe parcursul nopții, somnul cel mai profund având loc în timpul uneia dintre etapele de somn NREM”, a declarat Dr. David Merrill.

Potrivit unui studiu, undele cerebrale de frecvență joasă din timpul somnului NREM profund curăță creierul de toxinele beta-amiloid și tau, legate de Alzheimer. Aceste unde cerebrale de frecvență joasă dau un puls al lichidului cefalorahidian, care transportă toxinele.

Dacă somnul este perturbat, deșeurile cerebrale, cum ar fi beta-amiloidul și tau, pot începe să se acumuleze, formând în cele din urmă plăcile și încurcăturile caracteristice bolii Alzheimer. Acumularea de beta-amiloid și tau poate începe cu 10-20 de ani înainte ca simptomele demenței să devină vizibile.

Dr. Porsteinsson a explicat: „Când dormiți, creierul se „micșorează”, ceea ce pare să deschidă [fluxul] de lichid cefalorahidian care elimină produsele secundare toxice, cum ar fi [beta-amiloidul] 42 și p-tau. De asemenea, creierul își restabilește echilibrul (homeostaziaSursa de încredere) în timpul somnului. Calitatea somnului și cât timp petreceți în somn profund contează și aici.”