Delta Ardealului, colțul de rai cu faună și vegetație unice în lume. Puțini știu că există așa ceva în România

Ştiaţi că Delta Dunării nu e singura deltă de la noi și că, la doar 50 de kilometri de Cluj, există o rezervaţie oarecum similară, numită Delta Ardealului?

Delta din inima Transilvaniei face parte din cele zece astfel de minuni ale naturii, din Europa. Zona este cunoscută şi ca Stufărişurile de la Sic, o arie protejată de interes național, care se întinde pe un ţinut de poveste.

Delta Ardealului, minunea neștiută a Europei

Ascuns între dealuri, la marginea comunei Sic, se află Lacul, un lac natural de apă dulce și limpede, considerat un monument al naturii din mai multe motive. Se întinde pe o suprafață de 26 hectare, iar adâncimea lui ajunge la 18 m. Acest fapt în face să fie cel mai adânc lac dulce din țară.

Pe lângă mărimea și adâncimea sa, este și singurul lac din Romania pe suprafața căruia se dezvoltă plaurul (formațiuni de stuf plutitoare), la fel ca în Delta Dunării.

Specialiştii explică acest paradox prin faptul că, în sute de ani, după ce fundul lacului a fost acoperit de pământ şi plante, sarea din zăcământ a fost izolată.

Se spune că, pe vremea când acest lac era încă sărat, a înghiţit în apele sale o aşezare romană. Uneori, dacă priveai atent, ai fi putut să vezi acoperişul baailicii scufundate. Era un fel de Atlantidă sui-generis, care atrăgea înotătorii în adâncurile ei, potrivit jurnalul.ro.

Înotătorii nu s-au mai întors, iar turnurile bazilicii nu se mai văd de mult, de mulţimea plaurilor. Oamenii numesc minunea aceasta, strania rezervaţie naturală, Delta Ardealului.

Dincolo de legende, însă, vegetaţia şi fauna sunt fabuloase, unice în lume, potrivit specialiștilor. Cele peste o sută de specii de păsări pot fi urmărite dintr-un turn de lemn („birdwatching” este un “sport” drag mai ales occidentalilor): ereţi, stîrci, raţe, lăcari (numiţi şi privighetori de stuf), cufundari, buhai de baltă, lișițe, nagâţi, cânepari, piţigoi.

„Loch Ness” de Transilvania: secretul știut doar de pescarii locului

Pescarii loculu spun că, în adâncuri, există știuci uriașe. Tocmai din această cauză, mulți numesc întinderea de apă, mai în glumă, mai în serios, „Loch Ness” de Transilvania.

Pescarii pot da mai ales la ştiucă – din belşug, în lacul care îi poartă numele – dar şi la crap, caras, lin, plătică. Însă doar din barcă şi eliberându-şi captura, după ce se fotografiază cu ea.

Pescarii vin aici să-și încerce norocul, fascinați de o legenda veche a zonei: o știucă de 20 de kilograme a ieșit la suprafață și s-a lăsat prinsă în năvoade, pentru a fi admirată în toată splendoarea ei. Cei care au perseverat au prins și exemplare de 25 de kilograme.

Lacul este printre cele mai spectaculoase din Transilvania, fiind singurul unde crește, la fel ca în Delta Dunarii, stuf plutitor. Zona, care se întinde pe 140 de hectare și este rezervație naturală. Pescuitul e permis doar din barcă și este interzis în timpul ieșirii peștilor la suprafață.

Cum ajungi la Delta Ardealului

În Delta Ardealului poți ajunge pe Drumul European E576, din Cluj la Gherla, prin Apahida, Jucu şi Bonţida, în total 60 de kilometri.

Există și un traseu mai pitoresc, pe asfaltul crăpat al Drumului Judeţean D109, din Cluj, prin Apahida, Jucu de Sus, Viştea, Coasta.

Fie că, în prima variantă faci dreapta la Gherla, fie că, în varianta a doua te duci spre Săcălaia, ai impresia că ajungi Delta Dunării, după peisajul care ţi se aşterne în faţă. Cât vezi cu ochii, nu există decât stuf plutitor.

Și, în ciuda faptului că drumurile până la Sic sunt încă proaste, când ai ajuns acolo te răsplătesc pentru osteneală nu doar peisjul unic pe planetă, dar şi pensiunile cochete şi poveștile locului.

Satul acesta din Delta Ardealului a fost oraş pe vremea lui Matei Corvin, devenind din nou sat, după anul 1800, când s-a închis ultima mină de sare, Ocna Albastră.