Delirul cu care se confruntă pacienții infectați cu covid-19, poate duce la demență?

Delirul este foarte frecvent în cazul pacienților infectați cu COVID. Cercetătorii testează dacă aceste crize temporare de confuzie ar putea duce la un declin cognitiv permanent.

În calitatea ei de medic la Boston Medical Center din Massachusetts, Sondra Crosby a tratat pe unii dintre primii oameni din regiunea ei care au fost infectați cu COVID-19. Așadar, când a început să se simtă rău în aprilie, Crosby nu a fost surprinsă să afle că și ea a fost infectată. La început, simptomele ei se simțeau ca ale unei răceli, dar până a doua zi, era prea bolnavă pentru a se ridica din pat. S-a luptat să mănânce și a depins de soțul ei pentru a-i aduce alimente și medicamente care reduc febra. Apoi, ea a pierdut complet noțiunea timpului pentru o perioadă.

Timp de cinci zile, Crosby a rămas într-o ceață confuză, incapabilă să-și amintească cele mai simple lucruri, cum ar fi cum să-și aprindă telefonul sau care era adresa ei. A început să halucineze, văzând șopârle pe pereți și mirosind un miros respingător de reptilian. Abia mai târziu, Crosby și-a dat seama că a avut delir, termenul medical formal pentru dezorientarea ei bruscă și severă.

„Nu am început să o procesez până mai târziu, când am început să ies din starea de delir”, spune ea. „Nu aveam prezența de spirit necesară să cred că sunt ceva mai mult decât bolnavă și deshidratată”.

Medicii care tratează persoanele spitalizate cu COVID-19 raportează că un număr mare experimentează delir și că afecțiunea afectează în mod disproporționat adulții în vârstă.

Un studiu din aprilie 2020 din Strasbourg, Franța, a constatat că 65% dintre persoanele care erau grav bolnave de coronavirus aveau confuzie acută – un simptom al delirului.

Datele prezentate luna trecută la ședința anuală a Colegiului American al Medicilor Chest de către oamenii de știință de la Centrul Medical al Universității Vanderbilt din Nashville, Tennessee, au arătat că 55% din cele 2.000 de persoane pe care le-au urmărit și care au fost tratate pentru COVID-19 în unități de terapie intensivă (UCI) din întreaga lume au dezvoltat o stare de delir.

Aceste cifre sunt mult mai mari decât obișnuiau medicii: de obicei, aproximativ o treime din persoanele bolnave critice dezvoltă delir, potrivit unei meta-analize din 2015.

Delirul este atât de frecvent în COVID-19 încât unii cercetători au propus ca această afecțiune să fie unul dintre criteriile de diagnostic ale bolii.

Pandemia a stârnit interesul medicilor pentru această afecțiune, spune Sharon Inouye, un geriatru de la Institutul Marcus pentru Îmbătrânire și de la Școala Medicală Harvard din Boston, care a studiat delirul de mai bine de 30 de ani.

Pe măsură ce specialiștii se confruntă cu realitățile imediate de confuzie și agitație din secțiile lor, Inouye și alți cercetători sunt îngrijorați de viitor. În ultimul deceniu, studiile pe termen lung au arătat că un singur episod de delir poate crește riscul de a dezvolta demență ani mai târziu și poate accelera ratele de declin cognitiv la cei care au deja afecțiunea. Reversul este, de asemenea, adevărat: având demență, cineva are mai multe șanse să dezvolte o stare de delir.

Un set de pași simpli, cum ar fi asigurarea prezenței unui membru al familiei pentru a ajuta oamenii să se orienteze, poate reduce incidența delirului cu 40%, dar medicii se luptă să urmeze acest sfat cu privire la secțiile COVID-19.

Dar legăturile dintre delir și demență au fost dificil de dezlegat: cercetătorii trebuie să urmărească pacienții ani de zile pentru a obține rezultate.

Creșterea numărului de persoane cu delir produs de pandemie a concentrat atenția asupra afecțiunii și a oferit oamenilor de știință o ocazie unică de a urmări pacienții și de a determina dacă și cum delirul ar putea afecta cunoașterea pe termen lung.

Cercetătorii au lansat mai multe studii pentru a explora impactul neurocognitiv pe termen lung al COVID-19, inclusiv demența, iar Inouye și alții speră că această lucrare va permite cercetătorilor să exploreze legăturile dintre cele două condiții în timp real.

Dacă se poate spune că pandemia are o căptușeală argintie, spune Inouye, a fost să stimuleze interesul pentru modul în care delirul poate duce la demență – și invers.

Mai mult, spune Catherine Price, neuropsiholog la Universitatea Florida din Gainesville, răspândirea COVID-19 „a evidențiat estomparea liniilor dintre delir și demență, în special cu mai mulți adulți mai în vârstă din populația noastră”.