Din cuprinsul articolului
Delia suferă de o BOALĂ RARĂ. Iată ce spun specialiștii despre misofononie, ale cărei simptome sale apar de obicei la sfârșitul copilăriei sau la începutul adolescenței.
A auzi pe altcineva mestecând, dregându-și glasul sau chiar respirand.
De asemenea, zgomotul ploii care cade, vocile copiilor, „clic” al unui stilou sau bătăi cu degetele pe o masă.
Acestea sunt câteva dintre sunetele vieții de zi cu zi care îi irită foarte mult pe cei care suferă de misofonie, până la punctul de a provoca niveluri ridicate de anxietate, dezgust, furie extremă și frică.
„Afectează fiecare persoană în mod diferit, dar, în cele mai multe cazuri, sunetele care deranjează cel mai mult sunt cele ale altor persoane care mănâncă sau respiră”, a declarat Guy Fitzmaurice, fondatorul și directorul Misophonia UK, pentru BBC Mundo.
„Reacțiile sunt de obicei furie, furie și atacuri de panică”, spune el.
Misofonia înseamnă literal „ura de sunet” și este cunoscută și sub denumirea de Sindrom de sensibilitate selectivă la sunet (SSS), atunci când această hipersensibilitate răspunde doar la sunetele sub o conversație normală (între 40 și 50 de decibeli).
Este un răspuns disproporționat al sistemului nervos la anumite sunete cotidiene și simptomele sale apar de obicei la sfârșitul copilăriei sau la începutul adolescenței.
Deși termenul a fost inventat în 2001 de neurologii americani Pawel și Margaret Jastreboff, abia în 2013 a fost clasificat drept tulburare psihiatrică.
De aceea „este greu să găsești statistici privind numărul de persoane afectate”, explică Fitzmaurice.
În plus, unii experți asigură că aversiunea față de aceste sunete este de obicei mai intensă dacă sunt produse de persoane apropiate sau rude.
„Gânduri violente”
Unii dintre cei afectați au fost nevoiți să-și părăsească locul de muncă.
Chris Legard a explorat problemele legate de înțelegerea greșită a bolii în programul său BBC Radio 4 Word of Mouth.
Când i-au întrebat pe unii afectați despre reacțiile lor la sunete care îi deranjează, aceștia au asigurat că au „gânduri violente”.
„Se întâmplă brusc și este incontrolabil. Simt că vreau să lovesc oamenii”, a spus unul dintre cei afectați.
„Evit adesea să iau trenul pentru că oamenii mănâncă adesea acolo”.
Pe de altă parte, potrivit doctorului Sukhbinder Kumar, reacția în majoritatea cazurilor este de obicei „un amestec de furie și dezgust”.
„Încercăm să aflăm care dintre cele două emoții este predominantă, în funcție de zonele care sunt activate în creier, prin encefalograme”.
Kumar spune că consecințele tulburării sunt enorme, de la divorțuri până la oameni care au fost nevoiți să-și părăsească locul de muncă.
„Este o tulburare psihiatrică și are un impact uriaș asupra vieții sociale a celor care suferă de ea”, a spus el.
