De ce sunt femeile nervoase?

Sindromul premenstrual (PMS=premenstrual syndrome) este o afecţiune medicală caracterizată prin apariţia unui ansamblu de semne şi simptome, fizice şi emoţionale, la femeile de vârstă reproductivă, în zilele premergătoare menstruaţiei.

Carmen Anghel

Dureri, nervozitate, anxietate, stări depresive sunt doar cîteva din neplăcerile cauzare de sindormul premenstrual. Observaţiile specialiştilor arată că trei din patru femei sunt afectate de o anumită formă a PMS, la fiecare menstruaţie. „Fiecare femeie prezintă cel puţin un simptom al sindromului premenstrual în decursul vieţii. Vârful de incidenţa al sindromului premenstrual este între 20 şi 40 de ani”, ne spune doctor Elvira Brătilă, medic primar obstetrică ginecologie, la Spitalul „Sfântul Pantelimon”, din Bucureşti.
Intensitatea manifestărilor variază de la lună la lună, dar simptomele tind să se repete după un tipar previzibil pentru fiecare femeie afectată.
Cum recunoaştem sindromul premenstrual?
„Simptomatologia are o evoluţie oscilantă, cu agravări şi ameliorări pe toată perioada reproductivă a femeii. Semnele şi simptomele sindromului premenstrual apar în a doua jumătate a ciclului menstrual, de obicei cu 7-10 zile înainte de menstruaţie. La majoritatea femeilor manifestările dispar la începutul menstruaţiei”, ne mai spune medicul.
Peste 150 de simptome sunt descrise în cadrul sindromului premenstrual. Numărul şi intensitatea simptomelor cunoaşte o mare variabilitate, fiind specifice fiecărei femei. Intensitatea manifestărilor poate varia cu fiecare ciclu menstrual.
Cele mai frecvente manifestări ale sindromului premenstrual includ simptome emoţionale şi comportamentale, simptome fizice.

Simptome emoţionale şi comportamentale:
– Anxietate sau încordare
– Stare depresivă
– Modificări bruşte ale dispoziţiei (furie sau iritabilitate)
– Modificări ale apetitului şi apetit crescut pentru anumite alimente
– Tulburări ale somnului (insomnie)
– Izolare socială
– Incapacitate de concentrare

Semne şi simptome fizice:
– Oboseală
– Cefalee (durere de cap)
– Dureri musculare sau articulare
– Balonare abdominală
– Constipaţie sau diaree
– Sensibilitatea sânilor
– Episoade de acnee
Aproximativ 8% din femei prezintă o formă severă de sindrom premenstrual
–tulburare disforică premenstruală, cu semne şi simptome accentuate: modificări severe ale
dispoziţiei, depresie accentuată, furie, anxietate, respect de sine scăzut, sentimente de
inutilitate, dificultăţi de concentrare.

Cauzele sindromului premenstrual
Cauzele exacte ale sindromului premenstrual sunt încă necunoscute, dar au fost
identificaţi mai mulţi factori care pot contribui la apariţia afecţiunii:
– Modificările hormonale. Simptomatologia variază cu fluctuaţiile hormonale
şi dispare în sarcina şi menopauza
– Depresia nediagnosticată poate fi responsabilă pentru manifestările severe
ale sindromului premenstrual, deşi nu poate fi incriminată pentru
toate simptomele
– Schimbări chimice la nivelul sistemului nervos. Cercetările recente arată cu
variaţia anumitor substanţe chimice cu rol de neurotransmiţători
(serotonină) care influenţează dispoziţia ar putea fi incriminată în apariţia
sindromului premenstrual
– Alimentaţia dezechilibrată. Deficitul de vitamina B6 sau a unor acizi graşi
esenţiali, consumul de alcool şi cofeină pot conduce la apariţia sau
agravarea simptomatologiei.
– Stresul. Stresul poate agrava manifestările sindromului premenstrual.
Diagnosticare

„Nu există un algoritm standard de diagnostic al sindromului premesntrual. Ca parte a strategiei de diagnostic se recomandă testarea funcţiei tiroidei, deoarece anumite afecţiuni tiroidiene pot avea o simptomatologie similară sindromului premenstrual. Un alt element important pentru diagnostic este reprezentat de întocmirea unui jurnal lunar al simptomelor pentru cel puţin două luni, care să conţină: momentul apariţiei şi terminării menstruaţiei, momentul apariţiei şi intensitatea simptomelor înaintea şi în cursul menstruaţiei”, ne sfătuieşte dr. Elvira Brătilă.
Conform Societăţii Americane de Obstetrică şi Ginecologie diagnosticul de sindrom premenstrual se impune atunci când:
– Simptomatologia apare în ultimele două săptămâni înaintea menstruaţiei
– Simptomele afectează calitatea vieţii
– Au fost excluse alte cauze medicale cu simtome asemănătoare: depresie,
afecţiuni ale tiroidei, sindrom de oboseală cronică, sindromul colonului
iritabil

Tratament

Totuşi, cum se pot contracara cauzele şi efectele sindromului premenstrual?
„Principiile de tratament ale sindromului premenstrual cunosc trei abordări: educaţia femeilor, modificarea alimentaţiei şi stilului de viaţă şi tratamentul medicamentos. Educaţia pacientelor cu privire la sindromul premenstrual va determina o mai bună înţelegere a simptomelor precum şi certitudinea că suferinţă se va sfârşi o dată cu terminarea menstruaţiei. Păstrarea unui jurnal lunar determina asumarea bolii prin monitorizarea simptomelor, creşterea capacităţii de reacţie şi de lupta împotriva bolii, precum şi eliberarea stresului”, ne sfătuieşte specialistul.
Nu trebuie să uităm de nutriţie. O nutriţie echilibrată contribuie la starea generală de bine atât fizică cât şi mentală.  De asemenea, putem să scădem cantitatea de alcool, cofeină, zahăr şi sare, cewa ce ar putea duce la ameliorarea simptomatologiei. „Se recomandă o dietă săracă în grăsimi şi bogată în fibre, precum şi administrarea unor suplimente alimentare care conţin vitamina B6, vitamina A şi E, calciu, zinc şi magneziu. S-a observat că intensitatea bolii scade prin fractionarea alimentaţiei în şase sau mai multe mese mici pe zi, menţinându-se astfel un nivel constant al insulinei”, spune dr. Elvira Brătilă.
Un program regulat de exerciţii fizice contribuie la menţinerea stării generale de
sănătate precum şi la ameliorarea simptomelor sindromului premenstrual. Somnul suficient este de asemenea important pentru succesul tratamentului. Privarea de somn poate exacerba oboseala şi starea de iritabilitate.

În ceea ce priveşte tratamentul medicamentos, pentru aceasta trebuie contactat medicul specialist. „Sindromul premenstrual nu poate fi prevenit, dar o strategie terapeutică individualizată pentru fiecare femeie în parte poate ameliora simptomele crescând astfel calitatea vieţii pacientelor care suferă de această boală”, ne dă o speranţă medicul.