De ce sunt atât de urâți preoții? Părintele Ioan Istrati rupe tăcerea: Răul vine din interior. E un cancer care se dezvoltă în trupul neamului

De ce sunt atât de urâți preoții? Trăim vremuri tulburi în care, sub stindardul moralității desăvârșite se pot distruge suflete. Vremuri în care teama de schimbare sau de a fi diferit poate crea monștri.

Oamenii judecă cu cuvinte ucigătoare, fără să realizeze că pot destabiliza vieți și destine. Există o furie de neînțeles care rade totul în cale. Rețelele sociale reușesc să unească oameniii, pe de o parte, iar pe de altă parte, ridică ziduri de ură și neacceptare.

Părintele Ioan Istrati rupe tăcerea: Oamenii îmi înjură familia. Sunt făcut animal, cerșetor, hoț

Preotul Ioan Istrati, de la Biserica Sf. Nicolae din Constanța, a vorbit deschis despre un fenomen din ce în ce mai îngrijorător: ura pentru preoții români. Într-o postare pe Facebook, părintele Istrati a povestit că a fost înjurat și calomniat de o mulțime de oameni, doar pentru că a făcut publică o minune a Sfântului Ioan Rusul.

„Acum vreo lună, scriam despre o minune a Sfântului Ioan Rusul cu o femeie care a primit darul nașterii de prunci. Dacă în contul meu erau sute de comentarii frumoase, pline de credință și de iubire, stați să vedeți.

Un ziar online din Botoșani a publicat minunea. A scris: Un preot iubit, originar din Moldova, scrie despre minunea Sfântului Ioan Rusul. Ok, până aici.

Articolul e viral. Are 2000 de comentarii. Stau să le citesc pe sărite.

Sute de înjurături, sunt făcut animal, cerșetor, liftă, satană în sutană, lipitoare, vierme, hoț, nemernic, dobitoc, medieval, și în alte câteva mii de feluri. Oamenii îmi înjură familia, morții, Sfinții, Dumnezeul în care sunt botezați.

În cele 2000 de comentarii doar câteva sunt decente. În rest, urlete, imagini cu furie, blesteme, imprecații, trivialități, obscenitate, expresii vomitive”, a scris Ioan Istrati.

11 motive pentru care oamenii urăsc preoții

„Ce s-a întâmplat cu creștinii ortodocși majoritari în țara asta? De unde atâta furie enormă, oarbă, pe preoți? Unde am greșit, noi preoții, de suntem atât de urâți? ”, se întreabă amar retoric preotul din Constanța.

„Să spui că e doar asaltul globaliștilor, sectarilor, useriștilor, ateilor, e clar o minciună prin omisiune. Răul vine din interior. E un cancer care se dezvoltă tăcut și insidios în trupul neamului. Undeva greșim.

Voi încerca să găsesc măcar câteva cauze ale acestei avalanșe de mizerie și de ură. Preoțimea trebuie să fie sufletul neamului. Un neam care își urăște, insultă și ucide sufletul nu are mult de supraviețuit.

1. Lipsa de vocație. Mai ales în comunism, preoția era văzută ca o sursă de bunăstare fără prea mare efort.

2. Pandemia comunistă în care s-a extras sistematic mintea, credința, tradiția, decența, simțul proprietății, apartenenței. Și totuși, preoții erau mai iubiți și mai respectați în comunism.

3. Lipsa transparenței civice, care a devenit viziunea unei caste medievale, autoritariste. Sindromul turnului de fildeș.

4. Corupția. Cu toate că nu Biserica a furat această țară, ci elita politică putredă.

5. Lipsa de P.R (public relations). Să dau un exemplu.Papa, cu o avere de sute de miliarde la dispoziție (40% din economia Italiei e sub BRC), s-a dat jos din avionul privat care poluează și costă cât 10 mii de mașini și pentru prostime s-a suit într-un Logan, provocând delirul isteric și ovațiile proștilor. La noi dacă ai o mașină bună câștigată cinstit, îți aruncă în cap „faza cu măgarul”.

6. Opulența. Cu toate că vedetele, samsarii, clanurile, sunt admirați tâmp pentru asta. 90% din preoți sunt în clasa medie financiară sau sub ea.

7. Servilismul interesat față de politic.

8. Ura media și apetența spre scandal a oamenilor.

9. Imoralitatea, chiar a celor care ar trebui să fie modele etice.

10. Lipsa de empatie, iubire, pasiune, înțelegere a oamenilor.

11. Idolatria. Când aștepți idealul și nu-l găsești, te smintești. Preotul e un biet om.

La astea trebuie să lucrăm. Pentru că vom răspunde la Judecată și pentru cei ce s-au smintit și au urât Biserica, pe Dumnezeu și viața lor veșnică”, a mai scris părintele Istrati.