De ce reacționăm violent și nu ne rezolvăm problemele pașnic? Ce stimulează creierul ca să devenim violenți?

De ce reacționăm violent? Ne lovim des de acte violente, fie că le vedem în stradă sau le auzim la vecinii de bloc sau, pur și simplu, le experimentăm sub diverse forme pe propria persoană.

Și, atunci, inevitabil apar o serie de întrebări. De ce reacționăm violent și nu ne rezolvăm problemele pașnic? Ce stimulează creierul ca să devenim violenți? Cum reacționează creierul la violență?

În aproape fiecare domeniu al divertismentului de astăzi, fie că vorbim despre televiziune, filme, jocuri video, muzică, constatăm cu ușurință că este omniprezentă violența. Violența oferă satisfacție celor mediocri, pentru că le oferă falsa iluzie de superioritate, spune psihologul Eveline Osnaga, colaborator al Doctorului Zilei.

Un studiu realizat de Universitatea de Medicină din Indiana a examinat un grup de bărbați tineri, expunândui la violența din mass-media. Au existat modificări vizibile în scanarea creierului RMN, după doar o săptămână s-a putut observa o scădere semnificativă a activării porțiunilor prefrontale ale creierului și o mai mare activare a amigdalei.

Explicația sună cam așa: cortexul prefrontal este așa-numita „parte de gândire” a creierului care se ocupă de concentrare, luare a deciziilor, autocontrol și inhibare, în timp ce amigdala face parte din sistemul limbic, așanumitul „centru emoțional” – servește mai multe funcții emoționale, dar poate fi declanșatorul depresiei, furiei, agresivității și comportamentului impulsiv.

Sunt mai mulți factori care determină comportamentul nostru, acești factori includ trăsăturile biologice, legăturile familiale, caracteristicile individuale, inteligența și educația, dezvoltarea emoțională, relațiile dintre colegi, modelarea culturală și rezistența. Toți acești factori împletesc atât rezistența fiecăruia la un act de violență, cât și violența de care suntem în stare în raport cu cei din jurul nostru.

Dar creierul nu reacționează doar la acțiuni violente și la imagini agresive, ci și la instigare și la manipulare.

Manipularea psihologică poate fi definită ca exercitarea unei influențe nejustificate prin distorsiune mentală și exploatare emoțională, cu intenția de a profita de puterea, controlul, beneficiile și privilegiile pe cheltuiala victimei.

În societatea noastră extrem de competitivă și adesea egoistă, manipularea este un fenomen răspândit și toxic atât pentru manipulator, cât și pentru țintă.

În lucrarea „Cum să tratăm cu succes oameni manipulatori”, Preston Ni expune cele 5 categorii de manipulare psihologică:

• Manipularea negativă. Concepută pentru a obține superioritate, determinând victima să se simtă inferioară, inadecvată, nesigură sau îndoită de sine.
• Manipularea pozitivă. Concepută pentru a mitui victima emoțional pentru a câștiga favoruri, concesiuni, sacrificii și/sau angajamente.
• Decepție și intrigi. Concepută pentru a distorsiona percepția victimei pentru un control mai ușor.
• Neajuns strategic. Concepută pentru a exploata bunăvoința victimei, conștiința vinovată, simțul datoriei și obligației sau instinctul de protecție și îngrijire.
• Nepotrivire și abuz. Concepută să domine și să controleze victima prin agresivitate.

În aceste 5 categorii putem identifica ușor manipularea din cuplu, de la locul de muncă și chiar cea din timpul protestelor din zilele acestea. Mai grav este că cei care protestează pașnic, înainte să fie victimele celor care guvernează, sunt victimele celor care își manifestă violent sau agresiv nemulțumirea în calitate de protestatari.

Dacă nu cunoaștem detalii despre manipulare nu înseamnă că cei din jur nu le cunosc sau nu le folosesc în favoarea lor. Ceea ce trebuie să luăm în calcul este de unde până unde suntem dispuși să ne expunem și dacă merită să ne asumăm rolul de victimă, indiferent dacă suntem în intimitatea casei sau în locuri publice.