Din cuprinsul articolului
Tabuurile alimentare în ceea ce privește consumul de produse provenite de la anumite animale există în diferite țări și culturi din întreaga lume. Unul dintre cele mai cunoscute cazuri este cel al cărnii de porc, care este interzisă musulmanilor și evreilor.
Coranul, cartea sfântă a Islamului, abordează această problemă în mod clar în mai multe versete ale sale. „O, voi cei care credeți! Mâncați din bunãtãțile pe care vi le-am dãruit și mulțumiți lui Allah dacã numai pe El voi Îl adorați!” (Coranul 2:172)
“Ci El v-a oprit vouã doar mortãciunea, sângele, carnea de porc și ceea ce a fost menit altcuiva decât lui Allah.” (Coranul 2:173)
“Orice animal cu copita despicată, care are copita despărţită în două şi îşi rumegă mâncarea, îl puteţi mânca.”, afirmă Coranul 2:173.
În Coran 6:145, carnea de animal este definită ca fiind „necurată”. Iudaismul, la rândul său, a subliniat deja în cărțile Geneza și Leviticul că este un animal „necurat”.
Originea acestor interdicții religioase merge dincolo de faptul că porcul este considerat un animal murdar, care se poate acoperi cu propriile excremente sau cu noroi pentru a se revigora. Rabinul și savantul Maimonide a descris obiceiurile sale și ceea ce mănâncă ca fiind „lucruri foarte murdare și dezgustătoare”. Cu toate acestea, argumentul că este purtător de boli și paraziți poate fi contestat prin faptul că și alte animale consumate de om le transmit.
Această problemă a fost subiectul unui studiu realizat de Marvin Harris în cartea sa „Vaci, porci, războaie și vrăjitoare: Enigmele culturii”. Antropologul a explicat că creșterea porcilor în Orientul Mijlociu era foarte costisitoare și ineficientă.
De ce nu mănâncă musulmanii și evreii carne de porc?
Potrivit mărcii de șuncă Joselito pe site-ul său, musulmanii și evreii preferau să folosească rumegătoare precum vacile, oile și caprele, care erau mai bine adaptate la caracteristicile țărilor lor.
Se spune popular că „din porc se poate face orice”, dar există mai multe probleme în creșterea lor în zonele aride și deșertice. Are nevoie de locuri umbroase și umede, cum ar fi pădurile, pentru a-și regla temperatura, nu produce lapte sau piei, nu este potrivit pentru arat sau cărat greutăți și este omnivor, concurând cu oamenii pentru hrană.
Harris afirmă în cartea sa: „Încercarea de a crește porci în număr mare a fost o neadaptare ecologică. Producția la scară mică nu ar face decât să sporească tentația. Prin urmare, era mai bine să se interzică cu totul consumul de carne de porc”.
Așa ar fi apărut interdicția religioasă de a mânca carne de porc. În plus, antropologul explică de ce a fost menținută de-a lungul timpului, indicând că aceste tabuuri au și funcții sociale și îi ajută pe oameni să se vadă pe ei înșiși ca parte a unei comunități.
