Din cuprinsul articolului
Iisus este figura centrală a creștinismului, pe care creștinii îl consideră Mesia, fiul lui Dumnezeu și a doua persoană a Sfintei Treimi.
Creștinii și evreii mărturisesc că Iisus Hristos este Mesia pe care evreii îl așteptau. Cu toate acestea, poporul evreu a respins această afirmație timp de peste 2.000 de ani. De ce?
ACEASTĂ întrebare trebuie abordată cu multă sensibilitate din cauza legăturilor istorice și teologice profunde dintre iudaism și creștinism.
Creștinii și evreii pro Iisus mărturisesc că Iisus Hristos este Mesia pe care evreii îl așteptau. Cu toate acestea, poporul evreu a respins această afirmație timp de peste 2.000 de ani. De ce? Să explorăm câteva motive.
Diferența de interpretare a profețiilor mesianice
Creștinii și evreii au interpretări diferite atunci când vine vorba de profețiile mesianice. Pentru început, modul în care iudaismul interpretează Biblia ebraică (Vechiul Testament pentru creștini) este net diferit de modul în care grupurile creștine o interpretează. În timp ce creștinii cred că Iisus a împlinit multe profeții mesianice, evreii interpretează aceste pasaje în mod diferit. Ei cred că Mesia al lor trebuie să vină încă.
Diferența în convingerile lor de bază
Deși creștinismul și iudaismul au mai multe lucruri în comun, ele au, de asemenea, fundamente teologice distincte. În timp ce creștinismul învață credința în Sfânta Treime (Tatăl, Fiul și Sfântul Duh), Iahve fiind Dumnezeu Tatăl, iar Iisus Fiul lui Dumnezeu și Mântuitorul lumii, iudaismul menține o credință monoteistă strictă. Aceștia nu îl acceptă pe Iisus ca Fiu al lui Dumnezeu.
Contextul istoric
Chiar și fariseii și saducheii care au trăit în timpul lui Iisus au avut probleme în a crede și a accepta învățăturile lui Iisus și ale apostolilor Săi. Acest lucru nu înseamnă că toți fariseii și saducheii s-au ferit de Iisus în timpurile Sale. Pavel, care a devenit apostol, a fost el însuși fariseu.
La fel a fost și Nicodim, care L-a vizitat pe Isus noaptea pentru a-și clarifica îndoielile. Despre Gamaliel, învățătorul lui Pavel, se spune că era simpatizant cu adepții lui Iisus. Iosif din Arimateea, care a renunțat la mormântul pe care și-l rezervase pentru a îngropa trupul lui Iisus, făcea parte din consiliul fariseilor.
În general, evreii din vremea lui Iisus căutau un Mesia care să fie un lider politic. Ei se așteptau ca Mesia să-i elibereze de sub dominația tiranică a romanilor.
Relațiile dintre evrei și creștinii timpurii
În primele secole ale erei noastre, creștinismul și iudaismul au început să difere și, pe măsură ce creștinismul a devenit o religie separată, au apărut tensiuni între cele două comunități. O mare parte din persecuțiile primilor creștini nu au venit din partea romanilor, ci din partea liderilor și adepților iudaismului.
Apariția tradiției rabinice
După distrugerea celui de-al Doilea Templu în anul 70 d.Hr., iudaismul rabinic a apărut ca formă dominantă de iudaism. Iudaismul rabinic a devenit ceea ce este cunoscut astăzi ca iudaism.
Înainte de distrugerea celui de-al doilea templu, existau patru secte majore ale iudaismului. Acestea erau fariseii, saducheii, esenienii și zeloții. Cele mai mari diferențe dintre aceste secte erau opiniile lor cu privire la viața de apoi, învierea fizică și sfârșitul lumii.
Tradiția rabinică se concentrează pe studiul și interpretarea Torei, împreună cu învățăturile verbale ale rabinilor. Aceștia nu l-au recunoscut pe Iisus ca fiind Mesia.
Problema mântuirii
Evreii și creștinii privesc în mod diferit calea spre mântuire. În timp ce creștinismul pune accentul pe mântuire prin credința în Iisus ca Mântuitor, iudaismul se concentrează pe respectarea poruncilor și pe trăirea unei vieți drepte ca mijloc de a obține apropierea de Dumnezeu, potrivit sursei.
