”De ce m-am culcat cu un bărbat căsătorit și ce am avut de învățat din asta”

De obicei, forța care îndeamnă o femeie să pornească o „relație” cu un bărbat căsătorit – este nebunia de a avea ceva interzis. De la plăcerea intimă fără obligație până la îndrăgostire, trei femei, citate de revista Cosmopolitan, au împărtășit din poveștile lor și din motivele adevărate: de ce s-au culcat cu bărbați căsătoriți și cum le-au ajutat aceste experienţe să se cunoască mai bine!

Paula, 28 de ani, Philadelphia

„L-am întâlnit pe domnul Însurat acum un an şi jumătate când prietenul meu m-a rugat să cânt la clape în trupa lui, iar el era basistul.

Eram atrasă de el pentru că era foarte amuzant, stilat, dulce, generos, grijuliu, creativ, ca să nu mai menţionez plin de umor şi aventuros. Era evident vorba despre chimie, dar la început m-am simţit puţin incomod, ştiind că este căsătorit, sentiment care s-a menţinut şi pe parcursul relaţiei. M-a asigurat că soţia lui era de acord cu asta şi că relaţia lor mergea pe premisa nu întrebi, nu spun. I-am sugerat de mai multe ori să îi spună, dar nu avea curaj. În cele din urmă, am renunţat şi l-am crezut când încerca să mă asigure că va fi totul bine cu ea.

Am început să petrecem timp împreună, în parc sau la studio. Era frumos pentru că nu exista acea presiune de a fi angajată total într-o relaţie şi asta ne-a permis să dăm frâu liber sentimentelor, sexual vorbind. În acelaşi timp mă simţeam îngrozitor, aveam un sentiment accentuat de ruşine. Am avut încredere în el când îmi spunea că este în regulă şi nu mă simţeam ca o distrugătoare de familii. Totuşi, decizia de a ascunde acest lucru m-a făcut să mă simt vinovată.

Când în cele din urmă i-a spus soţiei, s-a dovedit că nu era în regulă. Relaţia s-a încheiat îngrozitor. Mi-a spus să nu mai vorbesc cu el şi să nu îl mai caut, aşa că de atunci nu l-am mai văzut. A trecut aproape un an. Încă mă mai simt vinovată, deşi acum sunt într-o altă relaţie cu un bărbat necăsătorit şi sunt fericită.”

Sally, 28 de ani, Virginia

„L-am întâlnit într-o călătorie de afaceri, cam acum trei ani. El era mentorul meu şi mă ajuta foarte mult la locul de muncă. Aşa s-a întâmplat să începem o relaţie. Foarte puţine persoane ştiau că este căsătorit. Nu a purtat niciodată verigheta.

Era vorba despre un bărbat în adevăratul sens al cuvântului: deştept, de încredere şi sigur pe sine. Era cu 10 ani mai în vârstă decât mine, ceea ce m-a atras şi mai tare. La locul de muncă mă lăuda cu privire la performanţele mele, ceea ce m-a făcut să mă simt mai competentă. Relaţia noastră a evoluat treptat, de la mentor, la prieten și apoi la iubit.

După primul nostru sărut mi-a spus că este însurat. Nu îmi venea să cred. Apoi a început să îmi explice că era verbal abuzat de soţia lui şi îmi părea foarte rău pentru el. M-a dus în casa în care locuiau împreună (ea se mutase în afara ţării) şi asta m-a făcut să mă simt inconfortabil. Vedeam urmele de violenţă (găuri în perete, balustrade rupte) şi atunci am ştiut că tot ce vreau este să am grijă de el.

Relaţia noastră s-a încheiat când am aflat că faptele de care o acuza pe soţia lui îi aparțineau. M-a abuzat verbal, mental şi emoţional. În cele din urmă m-am despărţit de el, dar m-am întors pentru că plângea şi îşi cerea iertare, doar ca să ajungem în aceeaşi situaţie o săptămână mai târziu.

După ce ne-am despărţit, a încercat să se împace cu soţia lui, ceea ce nu s-a întâmplat. Cred că a realizat că nicio femeie întreagă la cap nu ar sta cu el, la cât de puține oferă în relație. Această situaţie nu este altceva decât o reamintire constantă a tuturor greşelilor pe care le-am comis şi a cât de puţină stimă de sine am avut, încât să stau cu el atât de mult”

Hope, 26 de ani, Boston

La 6 ani după ce am terminat liceul, am avut o aventură cu profesorul de sport şi antrenorul de fitness. În liceu, toate fetele erau înnebunite după el. Era un tip înalt, bine făcut, cu ochi albaştri strălucitori. Ideea că exista o diferenţă de vârstă între noi m-a făcut să îl vreau şi mai mult. Când aveam 17 ani, îmi imaginam cum ar fi să ne cuplăm. Ştiam cu toţii că este însurat şi existau zvonuri cum că ar urma să aibă primul copil cu soţia sa. Cu toate astea, am continuat să flirtez şi să simt fiori atunci când îl priveam în ochi. Aveam 18 ani, iar el avea 30 sau 32.

Câţiva ani mai târziu, fiind la Boston, am început să comunicăm cu ajutorul reţelei LinkedIn. Am fost surprinsă când m-a întrebat dacă m-aş întoarce în liceu la orele de sport, purtând fusta mea de hochei. Era o situaţie ireală, de vis.

Relaţia noastră a durat aproximativ patru luni. Am făcut sex de câteva ori. Totuşi, mi s-a părut ciudată. Adică, tipul ăsta are o soţie şi doi copii. Voia să facem sex la el acasă, furişându-ne în timp ce soţia lui era la antrenamentul de fitness. Îmi vorbea despre faptul că i-ar plăcea să mă întâlnească într-un restaurant, fiind împreună cu soţia lui, apoi drumurile să ni se intersecteze la baie. Începusem să mă simt foarte incomod. Eram doar un accesoriu pentru el şi mă comportam exact unul – fiind mai mică, nu ştiam prea bine ce se întâmplă.

Ceea ce m-a făcut să renunţ la relaţie a fost faptul că acest bărbat încerca să evadeze din situaţia lui de însurat şi să îmi invadeze mie viaţa. M-am detaşat de ideea de a avea o aventură cu un bărbat care, aparent, are toate calităţile. Am învăţat că merit mai mult decât o relaţie de moment cu cineva care are deja alte obligaţii.”