De ce îţi amorţesc degetele? Tratamentul sindromului de tunel carpian fără operaţie

Există mai multe boli care pot provoca amorţeala degetelor, însă cea mai frecventă cauză o reprezintă sindromul de canal carpian.​ Este o afecţiune foarte frecventă care apare în urma efectuării unor activităţi repetitive, cum ar fi lucratul la calculator timp de mai multe ore pe zi.

Cel mai frecvent, boala apare la persoanele cu vârsta cuprinsă între 30 şi 60 ani. Dar medicii atrag atenţia că există din ce în ce mai mulți tineri care încep să se confrunte cu astfel de probleme.

De regulă, persoanele care lucrează foarte mult folosind mâinile (mai ales prin utilizarea tastaturii de la telefonul mobil) şi realizând mișcări repetitive, pot dezvolta, în timp, sindromul de tunel carpian, frecvent întâlnit la nivelul populaţiei active din cauza specificului joburilor actuale.

Sindromul de tunel carpian se caracterizează prin durere, furnicături, arsură sau amorțeala mâinilor și antebrațelor. Aceste neplăceri sunt cauzate de mișcările repetitive care irită nervul median al încheieturii mâinii, ducând la umflarea și blocarea lui.

În privinţa tratamentului, medicii recomandă ca, în cazul formelor uşoare, când durerea şi amorţelile apar rar,   purtarea unei orteze pe timpul nopţii şi infiltraţii locale cu substanţă antiinflamatorie.

Tratamentul incipient, fără operaţie

Potrivit unor studii, vitamina B6 (piridoxină), coenzima Q10, suplimentele cu zinc şi lecitină, dar şi Ginkgo biloba pot avea o eficacitate importantă în ameliorarea simptomelor. De asemenea, este recomandată o dietă cu fructe, legume și alimente bogate în acizi grași Omega 3, potasiu și magneziu, care pot reduce inflamaţia nervului de la încheietura mâinii.

Totodată, poate fi folosită şi hidroterapia, care presupune imersia încheieturii în apă caldă timp de 3 minute, apoi în apa rece pentru alte 3 minute, pentru ameliorarea circulaţiei sangvine locale. Nu în ultimul rând, una din cele mai recomandate metode de tratament alternativ pentru sindromul de tunel carpian este acupunctura.

Ca măsură de prevenţie, în fazele incipiente ale bolii, pot fi utile electrostimularea, stretching-ul, masajul şi kinetoterapia, prin folosirea unor proceduri specifice, prin flexibilizarea țesuturilor, prin activarea circulației și prin decongestionarea terminațiilor nervoase, având ca efecte calmarea durerii şi refacerea funcțională a nervului.

Specialiştii recomandă pacienţilor care se confruntă cu simptome sugestive pentru sindromul de tunel carpian ca, ori de câte ori apar durerile sau  paresteziile , să oprească activitatea din acel moment, să îşi odihnească mâna şi să o scuture de câteva ori. În cazul în care durerile sunt intense, se poate aplica local gheaţă timp de 10 minute sau se pot administra analgezice şi  antiinflamatoare nesteroidiene.

În privinţa riscurilor acestei afecţiuni, există posibilitatea apariţiei complicaţiilor, manifestate chiar şi prin dureri atipice localizate la cot sau chiar la umăr. Consumul ridicat de cofeină, tutun sau alcool sunt factori de risc care contribuie la dezvoltarea afecţiunii, atrage atenţia dr. Alin Pandea, medic specialist ortopedie-traumatologie.

Dacă nu este tratată, boala poate evolua până la afectarea ireversibilă a nervului prin ischemie şi, în timp, poate provoca distrugerea completă a acestuia, prin demielinizare şi necroza filetelor nervoase. În ultimul stadiu, atunci când nervul median este total compromis, va apărea paralizia la mâna afectată.​

Experţii sugerează utilizarea unei mingi de masaj pentru a relaxa musculatura mâinii.

Simptome alarmante

– amorţeală parţială sau totală
– lipsa sensibilităţii la pipăire
– furnicături, parestezii, tremurături fine
– crampe, înţepături
– senzaţia de arsură/rece la degete şi/palme
– durere şi/sau amplificată în timpul nopţii
– pierderea forţei în muşchii de la baza degetului mare, în apropierea palmei
durere pornind de la baza braţului în jos tot mai departe de umăr.

Manevra Phalen, utilă în diagnostic

Presupune flexia îincheieturii, apoi menţinerea acestei poziţii pentru cât mai mult timp, perioadă în care se aşteaptă apariţia simptomelor. Testul este înregistrat ca pozitiv dacă în 60 de secunde de menţinere a încheieturii în flexie apar amorţeala şi furnicăturile. Cu cât simptomele apar mai repede, cu atât se consideră că boala este mai avansată. Manevra se poate executa simultan bilateral, punând în contact palmele (testul rugăciunii).