Din cuprinsul articolului
Potrivit specialiștilor, zahărul este cea mai puternică otravă pe care o consumăm zi de zi. Acesta provoacă numeroase dezechilibre la nivel celular și este asociat cu o multitudine de boli și afecțiuni. Pentru a înțelege mai bine de ce este zahărul nociv și ce pericol reprezintă, de fapt, pentru organismul nostru este important să știi ce procese declanșează.
Zahărul afectează organismul la nivel celular, înainte de instalarea afecțiunilor grave propriu-zise. Astfel, organismul tău poate suferi din cauza excesului de zahăr înainte de a dezvolta o boală fizică, vizibilă.
Cezar Amititeloaie, renumit cardiolog, explică pe blogul său tot ceea ce nu știai despre zahăr, de ce este atât de dăunător pentru organism și ce afecțiuni se pot dezvolta în urma consumului excesiv.
De ce este zahărul atât de nociv pentru sănătatea organismului nostru?
„Glucoza, adică zahărul din sânge, este o molecula de care avem nevoie pentru producerea de energie, dar când este în cantitate prea mare devine toxică pentru că se leagă de proteine și le modifică structura și funcțiile.
Colagenul, una dintre cele mai abundente proteine din organism, se găsește în toate tesuturile, dar mai ales în tendoane, ligamente, cartilaje, fascii, piele și vasele de sânge și formează o plasă de rezistență în care sunt prinse celulele. Atunci când glucoza se leagă de colagen – se formează niște legături încrucișate, încâlcite care activează sistemului imunitar și apare inflamația generalizată.
De aceea, atunci când glicemia crește, tot organismul este afectat la cel mai mic nivel
Spre exemplu în vasele de sânge se produc microtraumatisme ca și cum ai avea răni foarte mici pe interior. Aceste răni se cicatrizează, se măresc și formează plăcile de aterom (adică ateroscleroza) diminuând sau chiar blocând fluxul sanguin. Iar când scade circulația sângelui încep să sufere toate organele și sistemele:
Spre exemplu:
Este afectată retina și scade acuitatea vizuală, iar în final se poate ajunge la orbire,
Rinichii: nu mai reușesc să filtreze bine toxinele din corp – și în final se poate ajunge la dializă,
Sistemul cardiovascular: apare hipertensiunea arterială sau infarctul miocardic,
Creierul: accident vascular cerebral, demență sau Alzheimer
Sistemul imunitar – boli autoimune, infecții și cancer.
Toate aceste probleme apar insidios, treptat, de la cele mai fragede vârste, cu cât nivelul zahărului din sânge este mai crescut, chiar dacă la început analizele sunt în parametri normali.
Ia gândește-te! Înainte să faci analize nu mănânci și glicemia îți poate ieși în parametri normali, însă dacă în viața de zi cu zi tu ronțăi câte ceva de dimineață până seara, glicemia ta va fi crescută în majoritatea timpului și începe să-ți atace corpul pe interior.
Atenție, inflamația generalizată și ateroscleroza nu-i afectează doar pe cei supraponderali sau obezi, ci pe toți cei care mănâncă incontinuu, pe copiii și chiar și pe sportivii care consumă în exces suplimente sau geluri cu glucoză sau zahăr.
Obezitatea și diabetul tip 2 sunt defapt vârful icebergului – la capătul spectrului, dar problemele apar la nivel celular cu mult mai devreme.
Insulina
Când nivelul de glucoză începe să crească în sânge, trebuie trimisă în celule pentru a fi arsă în vederea producerii de energie sau depozitată pentru a fi folosită mai târziu. Astfel, pancreasul secretă insulină – un hormon care are următoarele efecte: ușurează intrarea glucozei în celule, iar dacă este mai multă decât necesarul pentru moment, glucoza este împachetată sub formă de glicogen, care este depozitat în ficat și mușchi. Dacă însă ficatul și mușchii sunt plini de glicogen, mai departe, insulina stimulează producerea de trigliceride – o altă formă de depozitare a glucozei, de data asta pe termen lung, în țesutul gras.
Rezistența la insulină
Pentru a-și face efectul, insulina se leagă de receptorii săi, iar ulterior este degradată în ficat și rinichi. Timpul de înjumătățire este de aproximativ 5 minute. Adică după 5 minute vom avea jumătate din cantitate, iar după încă 5 minute un sfert și tot așa. Când mâncăm și începe să crească glicemia, pancreasul secretă atâta insulină cât e nevoie pentru a readuce nivelul de glucoză la normal.
Dacă mâncăm alimente cu indice glicemic scăzut (adică polizaharide complexe împachetate în fibre așa cum le-a lăsat mama natura), digestia durează mai mult, glicemia crește mai lent și pancreasul secretă insulina puțin câte puțin, iar nivelul total de insulină nu crește foarte mult.
Dacă în schimb consumăm alimente cu indice glicemic mare, glicemia crește brusc, iar pancreasul trebuie să secrete foarte multă insulină într-un interval foarte scurt, producându-se spike-uri sau vârfuri de insulină. Asta cauzează rezistența receptorilor la insulină, iar pancreasul e nevoit să secrete și mai multă insulină pentru a compensa, dar asta provoacă și mai multă rezistență, glucoza rămâne mai mult timp crescută după masă, iar când scade, scade foarte mult și produce crizele de hipoglicemie care dau acele senzații de foame intensă. Ai observat probabil, că atunci când mănânci ceva dulce, după două ore, iar ți-e foame.
Efectele nocive ale zahărului
Rezistența la insulină e primul pas în declanșarea diabetului tip 2 și această fază poate dura mulți ani. După un timp, rezistența crește și mai mult, insulina e din ce în ce mai ridicată, dar glicemia nu mai revine deloc la normal și se pune astfel diagnosticul de Diabet tip 2, iar ulterior, în stadiile finale, când pancreasul este epuizat va fi nevoie de insulină injectabilă pentru normalizarea glicemiei.
În concluzie, diabetul tip 2 este o boală a stilului de viață și al consumului excesiv de alimente nesănătoase, cauzată de glicemia crescută timp de mulți ani, în care avem la început insulină crescută și abia la final insulină scăzută.
O scurtă paranteză: Diabetul de tip 1 este o boală diferită: autoimună și apare în general în tinerețe, când pancreasul este atacat și nu mai produce încă de la început suficientă insulină.”, explică medicul cardiolog.
