De ce apare boala Alzheimer. Cei cinci factori de risc majori

Boala Alzheimer este o afecțiune progresivă a creierului care afectează memoria, gândirea și comportamentul unei persoane. Cauzele exacte ale apariției bolii Alzheimer nu sunt pe deplin înțelese, dar se crede că este rezultatul unei combinații complexe de factori, inclusiv genetici, biologici și de mediu.

Principalele teorii privind apariția bolii Alzheimer includ:

1. Factori genetici: Anumiți factori genetici pot juca un rol important în apariția bolii Alzheimer. Există câteva gene rare care pot crește riscul de a dezvolta această boală. Totuși, majoritatea cazurilor de Alzheimer sunt sporadice, fără o componentă genetică clară.
2. Accumularea plăcilor de beta-amiloid și a încolăcirilor de proteine tau: În creierul persoanelor cu Alzheimer, se formează plăci de beta-amiloid (depuneri anormale de proteine) și încolăciri de proteine tau. Aceste modificări pot afecta comunicarea între celulele nervoase și pot duce la moartea acestora.
3. Inflamația cronică: Inflamația cronică a creierului poate contribui la apariția bolii Alzheimer. Procesele inflamatorii pot avea un impact negativ asupra sănătății celulelor nervoase și a rețelei lor de comunicație.
4. Factori de mediu și de stil de viață: Anumiți factori de mediu și de stil de viață pot influența riscul de a dezvolta Alzheimer. Printre aceștia se numără traumatismele craniene repetitive, fumatul, inactivitatea fizică, obezitatea, diabetul și hipertensiunea arterială.
5. Îmbătrânirea: Riscul de a dezvolta boala Alzheimer crește odată cu înaintarea în vârstă. Cu toate acestea, îmbătrânirea în sine nu cauzează Alzheimerul, ci poate fi un factor de risc asociat. Vârsta este „cel mai mare factor de risc cunoscut”, potrivit OMS. Se estimează că începând de la 85 de ani, o femeie din patru și un bărbat din cinci sunt afectați de Alzheimer. Începând de la 65 de ani, riscul de a dezvolta această boală se dublează la fiecare cinci ani. Cu toate acestea, Alzheimer nu trebuie să fie considerată o consecință ineluctabilă a procesului de îmbătrânire. De altfel, există o formă ereditară a maladiei Alzheimer (1% din cazuri), cu o apariție mult mai precoce, în jurul vârstei de 60 de ani sau chiar mai devreme.

Tratament pentru dementa de tip Alzheimer

Dementa de tip Alzheimer este o boala complexa si pana acum nu s-a descoperit niciun medicament care sa o vindece sau sa ii incetineasca evolutia. In schimb, exista diverse scheme de medicatie care contribuie la tratarea simptomelor bolii.

Bolnavii de Alzheimer au un continut redus de acetilcolina (o substanta organica secretata de terminatiile fibrelor nervoase; acetilcolina permite comunicarea intre celule nervoase) in creier, asa ca trebuie sa primeasca niste medicamente care sa contribuie la cresterea nivelului de acetilcolina. Respectivele medicamente blocheaza enzimele care descompun acetilcolina (acetilcolinesteraza si butirilcolinesteraza). Impiedicarea celor doua enzime sa actioneze determina majorarea nivelului de acetilcolina din creier. Inhibitorii de colinesteraze pot sa amelioreze cateva dintre simptomele bolnavilor de Alzheimer, cum ar fi agitatia si depresia.

Inhibitorii de colinesteraze prescrisi de obicei de catre medici, ca forma de tratament pentru pacientii cu Alzheimer sunt:

– rivastigmina – o substanta activa eficienta in primele doua etape de evolutie ale bolii;

– galantamina – o substanta activa care, asemenea rivastigminei, se recomanda in primele doua faze de evolutie ale maladiei;

– clorhidrat de donepezil – o substanta activa care se poate folosi in toate etapele de evolutie ale dementei Alzheimer;

– clorhidratul de memantina – o substanta activa, indicata pentru tratamentul Alzheimer in etapele intermediara si finala ale evolutiei bolii; clorhidratul de memantina poate fi administrat si in combinatie cu clorhidratul de donepezil.

Inhibitorii de colinesteraze pot avea urmatoarele efecte adverse asupra bolnavilor de Alzheimer: varsaturi, constipatie, respiratie dificila, ameteli, dureri de cap, tulburari de echilibru, somnolenta, oboseala, confuzie si halucinatii.

In afara inhibitorilor de colinesteraze, specialistii pot include in schemele de tratament pentru boala Alzheimer si antidepresive (pentru amelioarea anumitor simptome comportamentale), pastile pentru somn si medicamente anti anxietate.

In ultima perioada, tot mai multe suplimente si medicamente pe baza de plante sunt promovate pe piata drept remedii pentru prevenirea instalarii bolii si incetinirea evolutiei maladiei. Suplimentele si medicamentele in cauza contin, printre altele, ulei de cocos, coenzima Q10 si ginkgo biloba. Din nefericire pentru bolnavii de Alzheimer, nu au fost efectuate studii elaborate care sa dovedeasca eficienta suplimentelor si alimentelor pe baza de plante.