Cardiolog: De ce apar boli de inimă la tineri. Factorii de risc majori

De ce apar boli de inimă la tineri. În ultimele decenii, incidența afecțiunilor cardiovasculare în rândul tinerilor a crescut semnificativ. De la sedentarism la alimentația necorespunzătoare, mulți factori contribuie la această tendință îngrijorătoare.

Pentru a înțelege mai bine această problemă și modalitățile de prevenție, am discutat cu Prof. Univ. Dr. Martin Schillinger, specialist în medicină internă, angiologie şi cardiologie, la Wiener Privatklinik. 

Factorii de risc cardiovascular

Doctorul Zilei: Care sunt factorii de risc care contribuie la creșterea incidenței problemelor cardiovasculare în rândul tinerilor?

Dr. Martin Schillinger: Tot mai mulți tineri se confruntă cu probleme cardiovasculare, iar printre factorii care contribuie la creșterea riscului de afecțiuni vasculare în această categorie de vârstă se regăsesc stresul, fumatul, alimentația nesănătoasă și sedentarismul.

– Care sunt metodele utilizate de doctori pentru evaluarea riscului cardiovascular și cum funcționează acestea?

– Prezicerea factorilor de risc cardiovascular la care este expusă populația este o sarcină complexă. Dispunem de diverse instrumente pentru a evalua riscurile de infarct miocardic sau accident vascular cerebral. În primul rând, se utilizează sisteme de scoruri precum Scorul Framingham și Scorul PROCAM. Aceste sisteme sunt capabile să calculeze riscul de afecțiuni cardiovasculare pe o perioadă de 10 ani, evaluând factori de risc tradiționali, cum ar fi presiunea sângelui, dacă pacientul fumează sau nu, nivelul de zahăr din sânge, colesterolul, istoricul familial și greutatea corporală.

Acestea oferă ca rezultat un procentaj privind riscul de complicații cardiovasculare pe o perioadă de 10 ani și separă datele în trei grupuri de risc: mai puțin de 10% în 10 ani (risc scăzut), între 10% și 20% în 10 ani (risc mediu) și peste 20% în 10 ani (risc mărit).

Alimentele ideale pentru inimă

– Care sunt alternativele la sistemele de scoruri în evaluarea riscului cardiovascular, și ce rol joacă testele genetice în evaluarea acestor afecțiuni?

– În locul acestor sisteme de scoruri bazate pe factori de risc, medicii pot efectua diverse tipuri de investigații pentru a evalua extinderea unei afecțiuni deja prezente, cum ar fi utilizarea ultrasunetelor, testele de medicină nucleară, rezonanța magnetică (RMN) și tomografia computerizată (CT). Aceste teste relevă stadiul aterosclerozei la pacienți în general și identifică factorii de risc crescut la pacienții tineri. Există, de asemenea, teste genetice destinate evaluării nivelurilor de risc ale pacienților, însă acestea prezintă o precizie redusă.

– Ce tipuri de alimente ar trebui consumate și care ar trebui evitate, atât de persoanele care poate suferă de hipertensiune, cât și tinerii?

– Ideal ar fi să consumăm alimente în proporție de 50% proteine (în principal din legume), 30% carbohidrați și 20% grăsimi cu un nivel ridicat de acizi grași nesaturați. În multe cazuri, consumul de carbohidrați atinge 80%, fiind în exces. Acest lucru se datorează unei alimentații bogate în dulciuri, cartofi prăjiți, pâine, orez alb și tăiței. Este recomandat să înlocuim aceste alimente cu legume și salate. Proteinele animale ar trebui să provină în principal din carne albă (de pui sau pește), iar carnea roșie (de porc sau miel) ar trebui evitată sau consumată în cantități reduse.

– Pâine și dulciurile sunt nocive pentru oamenii care se confruntă cu problemele cardiovasculare?

– Pâinea albă și dulciurile sunt factori decisivi pentru nivelul crescut de lipide și zaharuri din sânge, contribuind la excesul de greutate. În special pentru cei cu risc cardiovascular crescut, se recomandă limitarea consumului acestor alimente la minimum.

Valorile optime ale tensiunii arteriale

– Care sunt limitele normale ale tensiunii arteriale și care sunt valorile care ar trebui să atragă atenția ca potențiale motive de îngrijorare?

– Valorile optime ale tensiunii arteriale sunt sub 120/80, în timp ce intervalul normal se situează până la 130/85. Tensiunea crescută se definește prin valori până la 140/90, iar nivelurile de peste 140/90 indică hipertensiune. Gradul 1 de hipertensiune atinge 160/100, gradul 2 ajunge la 180/110, iar gradul 3 depășește 180/110. Pacienții cu tensiune peste 140/90 necesită teste cardiace, iar valori sistolice peste 180 sunt considerate periculoase și necesită tratament imediat în majoritatea cazurilor. La pacienții foarte în vârstă, valorile de până la 160 pentru tensiunea sistolică sunt considerate în regulă.