De ce a murit Maria Tănase. Mărturisirea medicului care a tratat-o și cuvintele lăsate de „Privighetoarea României” cu limbă de moarte: „Nu vreau mascaradă!”

Maria Tănase, supranumită „Pasărea Măiastră”, „Privighetoarea României” sau „Edith Piaf a României”, a murit cu câteva luni înainte de a împlini 50 de ani, la 22 iunie 1963, la Spitalul Fundeni, unde se trata de cancer la plămâni.

Fenomen unic în muzica populară și lăutărească, Maria Tănase și-a dorit să plece din lumea asta îmbrăcată simplu, în alb, și să se odihnească pe veci pe o pernă mare, albă, plină cu petale de trandafiri din grădina casei în care a copilărit.

„Călătoria e lungă și fără întoarcere și vreau să duc cu ea amintirea Livezii cu Duzi, să-mi sprijin gândurile pe florile copilăriei“, spunea artista pe patul de spital.

De ce a murit Maria Tănase. Mărturisirea medicului care a tratat-o: „Doamna Maria, îmi pare rău, dar…”

După o viață dedicată artei de a cânta, legendara cântăreață a fost lovită de boală chiar pe scenă, în 1962. În timp ce se afla într-un turneu în Piatra Neamț, artista a avut primele semne ale unei afecțiuni grave, când și-a pierdut brusc vocea și nu și-a mai putut continua prestația.

Cel care i-a pus primul diagnostic a fost doctorul Costache Andone, o personalitate în lumea medicală, cel care a înființat în 1949 prima secție de ORL a Spitalului Județean din Piatra Neamț. Tot el a fost și cel care i-a dat vestea cutremurătoare că nu va mai putea cânta niciodată.

Maria Tănase a ajuns la cabinetul medicului Costache Andone, unde a primit cumplita veste. „Cum, doctore, eu?”

„I-am pus pentru prima oară diagnosticul care, de altfel, i-a şi sfârşit viaţa. Am fost primul care i-a spus: ‘Doamna Maria, îmi pare tare rău, dar nu veţi mai putea cânta niciodată’“, declara Costache Andone pentru Ziarul Ceahlăul, citat de adevărul.ro.

„Şi atunci ea, plângând cu capul pe umărul meu, încă nevenindu-i să creadă, m-a întrebat: ‘Cum, doctore, eu care mi-am închinat viaţa muzicii şi acestui mare public, să fiu condamnată să nu mai pot cânta?’.

Deși inițial nu a vrut să creadă diagnosticul pus de medicul din Piatra Neamț, acesta a fost confirmat ulterior în București.

„Apoi, din păcate, diagnosticul meu s-a confirmat“, și-a mai amintit Costache Andone.

În loc să se trateze de cancer, a ales să cânte

Pe 1 mai 1963, Maria Tănase a cântat pentru ultima oară În ultimul an de viață, Maria Tănase plănuise un turneu de 75 de zile cu Taraful Gorjului. Dar în a patra zi de concert, după ce i s-a tăiat respirația. a fost dusă la spitalul din Craiova, unde medicii i-au recomandat să meargă de urgență la București. Însă Maria Tănase nici nu voia să audă de așa ceva. După câteva zile petrecute în spital și după ce i s-au administrat vitamine și analgezice, cântăreața a pornit din nou în turneu, încă două săptămâni, notează historia.ro.

Pe 1 mai, Maria Tănase a cântat pentru ultima oară la Hunedoara. A fost adusă în București cu trenul, iar la spitalul Caritas i s-a reconfirmat diagnosticul pe care Maria îl știa de mult timp. Tumoarea canceroasă de la sân i se extinsese și la plămânul drept.

Medicii i-au putut oferi doar tratament citostatic și paliativ. Cancerul pulmonar s-a răspândit cu repeziciune și la celălalt plămân și artista a fost transferată mai întâi la Spitalul “Vasile Roaită”, iar apoi la Spitalul Fundeni. Maria Tănase a făcut o ultimă oprire acasă, pe Strada Popa Nan, între cele două spitale.

Maria Tănase, testament: cuvintele lăsate cu limbă de moarte

Când a simțit că i se apropie sfârșitul, a chemat un notar pentru a-i dicta testamentul. Maria Tănase și-a dorit ca înmormântarea ei să nu se transforme într-un circ. Istoricul Dan Falcan povesteşte că la înmormântarea artistei au venit aproape un milion de oameni, iar în România a fost declarată zi de doliu naţional.

„Las toată averea mea mobilă, ce se va găsi în patrimoniu la data decesului meu, surorii mele AURICA TĂNASE și soțului meu CLERAH SACHELARIE, cu același domiciliu ca al subsemantei, pe care-i rog să ia hotărâri numai împreună privind averea rămasă.

Dacă fratelui meu ȘTEFAN FRANCOIS TĂNASE îi va face plăcere vreun obiect indiferent de valoarea lui, rog pe sora mea și soțul meu să i-l daruiască spre caldă și duioasă amintire .

Nepoților mei celor trei copiii ai fratelui meu și celor trei copii ai surorii mele le las toată dragostea mea de mamă. Pe băieții fratelui meu și sorei mele precum și pe soțul STEFANIEI îi implor cu cuvânt de moarte să nu fumeze de aci încolo și să-l iubească pe nenea CLERY cum m-au iubit pe mine și cum eu i-am iubit pe ei.

Las cu cea mai aprigă dorință a mea ca ritualul înmormântării mele să nu formeze obiectul vreunei vulgare acțiuni ci să fie sobru.

După moarte, corpul nescăldat, numai șters cu alcool să fie la dispoziția medicilor dacă vor considera că este cazul să se folosească de el la autopsie. Una din cele două cămăși albe de mătase pe care le am în dulap să fie puse pe sub rochia de pichet albă ce se găsește la spital și care se butonează în spate. Pe cap să-mi pună pichetul de colțar alb iar în picioare ciorapi albi scurți.

Cu limbă de moarte îi rog să nu aducă nimănui la cunoștință despre moartea mea cu excepția oficialităților și în orice caz înmormântarea să fie anunțata cu o zi mai târziu chiar celor ce m-au cunoscut.

Nu vreau mascaradă.

Să nu mi se facă parastas decât la șase săptămâni. Să-mi care apa cu cofă și să se închine cineva la cimitir în fiecare zi timp de șase săptămâni. Să nu vina la slujbă mea religioasă niciun popă afară de preotul și părintele BEJENARU VASILE din suburbia CĂRĂMIDARII de JOS, raion NICULAE BĂLCESCU, căruia îi sărut mâinile ultima data deoarece atunci când mamei și tatălui meu le era greu, s-a oferit să-mi fie tata și mamă. Îi mulțumesc în veci pentru ținuta lui curată și pentru omenia de care a dat dovadă cum se cuvenea tot timpul vieții sale.

Dacă se va putea și nu va fi greu aș vrea ca pe un drum secetos și dornic de apă să se facă o fântână și în loc de acele parastase, pe care le interzic, din când în când să fie ajutat câte un student și o studentă cu plata cantinei sau a posibilităților de masă și să nu fie nimeni trist.

Le doresc viață lungă și sănătate tuturor acelora pe care i-am cunoscut, chiar dacă unor le-am stat greu în drum și au considerat să mă cunoască după placul lor și nu după caracterul și firea mea. Îmbrățișez pe toți și doresc să le fie viață îmbelșugată, liniștită, sănătoasă și în voie bună!”