Din cuprinsul articolului
În ziua de 20 Iunie, în fiecare an, creștinii ortodocși sărbătoresc pe Sfântul Ilie.
Sfântul Ilie s-a născut cu peste 800 de ani î.Hr. în ținutul Tesvi, din Galaad, într-o familie de preoți.
Tradiția spune că din porunca lui Dumnezeu, prorocul a părăsit ținutul lui Israel îmbrăcat în piele de vițel și a mers la râul aflat dincolo de Iordan, unde a stat în casa unei văduve sărace. Aceasta a primit plata ospitalității ei prin faptul că, pe toată perioada secetei, covata cu făină și ulei nu i s-a mai golit.
După câteva zile de ședere în casa acestei văduve, fiul acesteia a murit, iar femeia, în durerea ei, l-a acuzat pe Sfântul Ilie că ar fi adus necazul asupra casei sale.
Sfântul Ilie l-a luat pe copil și, după ce a suflat de trei ori asupra lui, tânărul a revenit la viață. Sfântul a profețit, prin acest lucru, învierea morților.
In credința populara, SFÂNTUL ILIE este sărbătorit ca patronul verii caniculare si a frământărilor meteorologice, dat fiind ca el răcorește atmosfera desfăcând ploile. In aceasta zi, romanii superstițioși respecta o serie de datini strămoșești.
Tradiții și superstiții de Sfântul Ilie
In ajunul acestei zile, conform crestinortodox.ro în vechime fetele se duceau noaptea pe ogoarele semanate cu canepa (canepisti), se dezbracau si, goale, se tavaleau prin cultura, apoi se imbracau si se intorceau acasa. Daca, in noaptea dinspre Sfântul Ilei, visau canepa verde era semn ca se vor marita cu flacai tineri si frumosi iar daca visau canepa uscata se zicea ca se vor marita cu oameni batrani.
În dimineața acestei zile se culegeau plante de leac și plantele ce se foloseau pentru vrăji și farmece. Femeile duceau busuioc la biserică pentru a fi sfințit, după care îl puneau pe foc și cenușa rezultată o întrebuințau în scopuri terapeutice.
Consumul merelor era oprit până pe 20 iulie, și, de asemenea, nu era voie ca acestea să se bată cap în cap, pentru a nu bate grindina. Femeile duc mere la biserică în această zi pentru a fi sfințite.
Tot de Sfântul Ilie, românii își amintesc și de sufletele morților și dau de pomană mere. De asemenea, apicultorii recoltau mierea de albine. Această activitate se realiza doar de către bărbați, femeile neavând voie să intre în stupină.
Tot acum se marchează miezul verii pastorale, data la care ciobanii coborau în sate.
De această sărbătoare creștină se obișnuia să se organizeze târguri, iarmaroace și bâlciuri, care reprezentau un bun prilej pentru tineri de a se cunoaște și în care atmosfera era însuflețită de muzică.
Sfântul Proroc Ilie a fost ridicat la Cer pe o căruță de foc trasă de cai. Oamenii spun că atunci când se întâmplă fenomene meteorologice extreme, Ilie traversează cerul cu căruța lui de foc
Biserica îl cunoaște sub numele de Sfântul Mare Proroc Ilie Tesviteanul.
Ce nu este voie să faci în de Sfântul Ilie:
– nu se lucrează de teama pagubelor (trăznete, ploaie, grindină)
– îl cinstesc mai ales cojocarii, stuparii – se retează stupii, se duc faguri și mere la biserică spre binecuvantare și se împart de pomană
– oamenii nu trebuie să plece la drum pentru a nu fi loviţi de fulgere
– se duc berbecii la berbecar
– dacă tună, vor fi merele și alunele viermănoase; dacă plouă, va ploua 20 de zile
– se spune că dacă porți ramuri de salcie, te ferești de trăznete;
– vrăjitoarele culeg plantele cu ajutorul cărora fac farmece;
– oamenii trebuie să îşi facă cruce, pentru că Dumnezeu i-a poruncit Sfântului să lovească în toate, numai în cruce nouă nu
– dacă va ploua în această zi, pomii îşi vor strica roadele şi recolta va fi săracă;
– fetele tinere, nemaritate, îşi pot visa alesul de Sfântul Ilie.
Ultima săptămână a lunii iulie îi este dedicată celui mai așteptat anotimp, vara.
În vechime, se obişnuia ca în această zi să se organizeze întâlniri ale comunităţilor săteşti de pe ambii versanţi ai Carpaţilor (numite nedei), se organizau târguri de Sânt-Ilie, iarmaroace şi bâlciuri, unele păstrate până în zilele noastre. În cadrul acestor manifestări, ce durau mai multe zile şi erau considerate a fi bune prilejuri de cunoaştere pentru tineri, atmosfera era însufleţită de muzică şi se făcea comerţ cu produse pastorale, instrumentar casnic, unelte şi produse agricole.
