Cuplul care a învățat oamenii să iubească

Geta Roman

Cercetările lor au oripiliat societatea în anii 60, însă descoperirile făcute au schimbat radical modul în care oamenii se raportează la viața sexuală

Sunt cunoscuți drept cuplul de experți în sexualitate Masters și Johnson, iar cărțile în domeniu le citează constant lucrările. Lupta lor pentru a cunoaște cât mai multe despre sexualitate a revenit în atenția publicului în ultima perioadă, după lansarea în SUA a unui serial de succes, care explică pentru publicul larg viața și cercetarea științifică a celor doi.

Pentru a-și face cunoscute lucrările, au trecut prin multe peripeții.În anii 60, când și-au început activitatea William Howell Masters, ginecolog (născut la Ohio, în 1915) și Virginia Eshelman Johnson (psiholog, născută la Montana, în 1925), moralitatea publică restricționa sever discuțiile deschise despre sexualitate, mai ales când era vorba de comportamente sexuale care nu duceau la procreere. Temerea principală era că studierea comportamentelor sexuale va submina structura familiei și va distruge societatea americană.

Secretara cercetător

Dorința inițială a medicului William Masters a fost să definească sexualitatea, iar experimentarea plăcerii și a intimității în timpul sexului să ajungă țeluri acceptabile. Ca medic interesat de sexualitate, Masters a vrut să conducă cercetări care să permită înțelegerea acestor subiecte. Așa că, în 1957, a angajat-o pe Virginia Johnson ca asistent de cercetare. Împreună, au dezvoltat instrumente asemănătoare poligrafului, gândite pentru a măsura răspunsul sexual uman. Folosindu-se de aceste instrumente, au inițiat un proiect, care în cele din urmă a inclus observarea directă în laborator și evaluarea a 700 de femei și bărbați în timpul raporturilor sexuale sau masturbării. Inițial, și-au făcut analizele printre prostituate, însă, pentru că publicul de acolo nu era relevant sociologic pentru cercetarea lor, au mutat studiile în universitate.

Patru faze ale răspunsului sexual uman

Pe baza datelor colectate în acest studiu, au scris împreună cartea „Human Sexual Response”, în anul 1966. În urma cercetărilor directe, cei doi au identificat și au descris patru faze ale răspunsului sexual: excitare, platou, orgasm și rezoluție. În plus, au mai „decretat” că femeile pot avea orgasme multiple, iar dimensiunea penisului nu contează într-un act sexual. Cu toate că a fost criticată inițial, la scurt timp de la publicare, cartea a devenit best-seller internațional.

În această perioadă, cei doi devin un cuplu și în viața reală: Master divorțează și se căsătorește cu Virginia Johnoson. Înființează împreună un institut de sine stătător, care le poartă numele și în care își continuă cercetările. În 1970, publică o nouă carte: „Human Sexual Inadequacy”, în care treatează probleme precum impotență sau frigiditate.

Odată cu apariția acestor cărți s-a născut domeniul terapiei sexuale (tratamentul clinic al problemelor sexuale), iar mulți dintre studenții pregătiți de cei doi au ajuns în toate colțurile SUA pentru a face terapie sexuală.

„De la Masters și Johnson începe abordarea științifică a sexologiei”

Unul dintre subiectele abordate de Masters și Johnson s-a referit la impotență. Cei doi susțineau faptul că 90% din cazurile de impotență – persistența incapacității de a ajunge și de a menține o erecție – au la bază probleme psihologice. Chiar la bărbații mai în vârstă, problemele emoțioanale mai degrabă decât cele organice ar fi cauza principală a impotenței. În baza studiilor lor în privința împlinirii sexuale, Master și Johnson au stabilit chiar un tratament pentru problemele sexuale, însă noile cercetări
îi contrazic.

„Masters și Johnson sunt începutul de la care s-a pornit abordarea științifică a sexologiei. Ei sunt încă foarte actuali, însă trebuie să recunoaștem că lumea științifică evoluează. Unele descoperiri făcute de ei au fost contrazise: impotența nu e cauzată doar de tublurări emoționale” spune endocrinologul și sexologul Dan Pe­rețianu. Acum, nu se mai vorbește de impotență pentru că aceasta cuprinde o arie mai largă de comportamente (tulburări de erecție, de libidou, de orgasm) etc. „Tulburările de erecție sunt considerate a fi în majoritatea situațiilor de cauză vasculară, nu psihologică. Însă asta se întâmplă din 1998, de când a intrat în exploatare Viagra”, completează sexologul Dan Perețianu