Cum se realizează igiena unui copil cu autism?

Multi dintre copiii diagnosticati cu autism nu reusesc sa aiba grija de igiena personala. Pentru ei aceasta activitate poate fi o adevarata lupta. O lupta fizica dar si una psihica deoarece copilul care sufera de aceasta afectiune are nevoie de un motiv pentru a face orice lucru. Chiar daca atitudinea lui poate fi deranjanta pentru cei din jur, pentru a-si mentine igiena, pentru copiii cu autism, lucrurile trebuie sa aiba un sens, sa le inteleaga.

De exemplu taiatul unghiilor pentru un copil tipic este  un gest cat se poate de normal. Nu si pentru un copil cu autism. Dificultatile senzoriale pot face acest lucru imposibil. Sunt parinti care rezolva situatia in somn. Este o solutie insa temporara.Astfel  copilul nu reuseste sa-si invinga teama sau disconfortul si nici nu va reusi sa faca aceasta operatiune singur la maturitate. Parintii isi vor ajuta copilul sa inteleaga faptul ca taiatul unghiilor nu este periculos sau dureros. Prin tolerarea acestei operatiuni se inregistreaza inca un succes notabil in viata lui – drumul spre independenta. Copilul cu autism vede unghiera sau forfecuta ca doua lucruri infricosatoare prin forma dar si prin zgomotul pe care il fac.

O solutie ar fi ca un membru al familiei sa prezinte in secventialitate tot procesul, realizarea unui clip video in momentul in care face aceasta operatiune, explicand fiecare pas clar si intr-o maniera cat mai simpla.

Parintii trebuie sa achizitioneze instrumente cat mai prietenoase, cu desene sau personaje favorite. Se pot oferi fete zambitoare dupa fiecare progres.  O alta varianta este recompensa imediata: „Intai ne taiem unghiile, dupa care mancam pizza”, recomanda  Psih. Clinician Specialist Carmen Hotar. “Actiunea este predictibila si copilul va stii clar momentul in care va putea sa manance alimentul preferat.

O alta provocare atat pentru parinti dar mai ales pentru copiii care sufera de autism este spalatul dintilor. Pentru acestia spalatul pe dinti sau vizitele la medicul stomatolog se apropie cateodata de limita imposibilului.

De cele mai multe ori aceasta problema pare sa fie una senzoriala: copilul simte un disconfort  fizic puternic ,trebuie sa deschida gura, sa introduca periuta, sa simta gustul pastei de dinti si sa suporte periajul propriu-zis.  Studiile arata ca periuta de dinti electrica este mult mai bine acceptata de copii si mai ales daca au si desene sau personaje favorite.

In cazul in care igiena orala incepe devreme, odata cu aparitia primilor dinti, igiena orala va fi mult mai usor acceptata, devenind o rutina.

In cazul copiilor mai mari, primul pas ar fi sa fie insotiti la cumparaturi unde pot  sa-si aleaga singuri periuta de dinti si eventual si pasta.

Al doilea pas ar fi fractionarea acestei activitati in bucatele mai mici pe care copilul sa le invete :  intai ne urcam pe scaunel, ne aplecam dupa pasta de dinti, ii desfacem capacul, punem pasta pe periuta, dam drumu la robinet.

Secretul este ca aceasta activitate sa fie facuta in joaca, impreuna la inceput.

“In cazul in care copilul incepe sa se descurce din ce in ce mai bine, incercati sa va pozitionati din ce in ce mai departe de el, astfel incat sa devina constient de cel mai important lucru: „pot si singur”. Fiecare pas poate dura cateva zile sau saptamani in unele cazuri. Aveti rabdare si nu grabiti copilul daca el nu este pregatit de urmatorul pas. Cel mai important este succesul obtinut intr-o maniera pozitiva si perseverenta! Recompensati copilul pentru fiecare pas castigat, incurajati-l si aveti incredere in el. ”, ne indruma Psih. Clinician Specialist Carmen Hotar