Cum se manifestă ruptura de ligament încrucișat anterior. Dr. Eduard Cernat: „Odată rupt, ligamentul încrucișat anterior nu se repară de la sine”

Ruptura de ligament încrucișat anterior este o problemă comună, dar adesea subestimată. Ce este, de fapt, o ruptură de ligament și care sunt cauzele apariției unei astfel de leziuni?

Structura genunchiului este un complexă, formată din oase, ligamente, menisc și țesuturi, plus alte componente. Ligamentele care se regăsesc în structura genunchiului sunt ligamentele extra-capsulare și intra-articulare.

Două dintre ligamentele intra-articulare sunt ligamentul încrucișat anterior și ligamentul încrucișat posterior, acestea împiedică translația anterioară sau posterioară a tibiei.

Cel mai frecvent lezat ligament este cel anterior. Ruptura de ligament anterior apare, de obicei, în timpul activităților sportive fără contact, cum ar fi:

• Schimbarea rapidă a direcției
• Oprirea bruscă
• Aterizarea incorectă dintr-un salt

Ruptura se mai poate produce și în afara activităților sportive, cum ar fi o răsucire a genunchiului.

Informații complete și complexe despre cum recunoaștem asemenea accidente și cum se tratează ne-a oferit dr. Eduard Cernat, medic primar ortopedie și traumatologie, în cadrul unui interviu Doctorul Zilei.

Ce este și cum poate fi prevenită ruptura de ligament  încrucișat anterior

Ce tipuri de rupturi de ligament există și care sunt cele mai grave?

Ruptura de ligament încrucișat anterior este clasificată pe grade, în funcție de tipul de leziune.

• Grad I: – fibrele care alcătuiesc ligamentul sunt întinse, nu există ruptură.

Ligamentul poate menține în continuare stabilă articulația genunchiului.

• Grad II: – ligamentul este parțial rupt.

Ligamentul nu poate oferi o stabilitate deplină articulației.

• Grad III:  – ligamentul este complet rupt sau aproape complet – ligamentul s-a împărțit în 2 bucăți.

Gradul 3 este cel mai frecvent tip de leziune de ligament și cea mai severă.

Cum putem preveni o ruptură de ligament?

La persoanele care nu practică sport, ruptura de ligament încrucișat anterior poate fi prevenită prin menținerea unei greutăți normale. Excesul ponderal afectează funcționalitatea ligamentului și ca urmare are un impact negativ asupra rezistenței genunchiului. Un genunchi slab asupra căruia apasă o greutate mare poate duce la traumatism.

Pentru cei care fac sport, ruptura de ligament poate fi prevenită prin adoptarea unei tehnici corecte, întărirea mușchilor, încălțăminte adecvată și bineînțeles încălzire și răcire, două aspecte importante înainte de și după orice activitate sportivă.

Ruptura de ligament încrucișat. Simptome

Cum se manifestă o ruptură de ligament? Ce simte pacientul în cazul unei astfel de leziuni?

Simptomele rupturii de ligament încrucișat pot varia. Pacienții adesea spun că momentul când s-a produs leziunea au auzit un zgomot de pocnire. Alte simptome cauzate de aceasta leziune sunt:

• Tumefacție.
• Sensibilitate.
• Limitarea mobilității articulare.
• Probleme de mers.
• Durere.

Unii pacienți au foarte multe dureri, în timp ce alții se pot plimba câteva ore de la accidentare. Dar pe măsură ce umflarea genunchiului se accentuează, mersul devine mai dificil și se pierde și amplitudinea de mișcare.

Dr. Eduard Cernat: Odată rupt, ligamentul încrucișat anterior nu se repară de la sine

Cum se tratează o ruptură de ligament și când e cazul să mergem la medicul ortoped? Ce variante non chirurgicale de tratament există?

Este recomandat să ne adresăm medicului ortoped de la primele semne și simptome. Un ligament întins care este supus stresului poate agrava traumatismul.

Dacă traumatismul este minor se poate recomanda antiinflamatorii, comprese cu gheață și odihnă.

Când este recomandată intervenția chirurgicală în cazul rupturii de ligament?  Există riscuri asociate cu tratamentul chirurgical?

Odată rupt, ligamentul încrucișat anterior nu se repară de la sine, este necesar intervenția chirurgicală. În plus, o ruptură de ligament încrucișat poate avea și leziuni asociate, cum ar fi ruptura de menisc. Dacă nu se intervine chirurgical pacientul va avea o problemă de mobilitate, genunchiul nu mai este stabil. În cazul sportivilor le poate afecta semnificativ cariera.

Reconstrucția ligamentară folosește o grefă care poate fi de la pacient, de la donator sau artificială.

Printre riscurile intervenției chirurgicale întâlnim: sângerare, infecție, durere cronică, tromboze sau scăderea mobilității articulare. De asemenea, există riscul unei noi rupturi dacă sunt întrunite condițiile care au dus la prima leziune.

Ce exerciții pot ajuta la recuperarea după o astfel de leziune?

După operație, pacientul va intra într-un program de recuperare, care începe întâi cu repaus și apoi cu kinetoterapie, care are ca scop restabilirea ariei de mișcare și de a stabiliza genunchiul.

Exercițiile pot fi pentru:

• Întărirea mușchilor cvadriceps și ischiogambieri
• Recuperarea mobilității articulare.