Din cuprinsul articolului
Palpitațiile inimii pot apărea din mai multe motive, iar anxietatea este una dintre cauzele frecvente. Atunci când o persoană se confruntă cu anxietate, organismul răspunde printr-o activare a mecanismului de „luptă sau fugă”, ceea ce poate accelera ritmul cardiac și duce la palpitații.
În timpul unui atac de anxietate, inima poate bate mai puternic și mai repede. Conform Alianței Naționale pentru Boli Mintale (NAMI), acesta este un simptom semnificativ al tulburării de panică, un tip de tulburare anxioasă.
Legătura dintre anxietate și palpitații
Anxietatea reprezintă o reacție normală la stres, fiind un mecanism de adaptare ce permite organismului să rămână alert în fața provocărilor. Cu toate acestea, în tulburările anxioase, reacția corpului la stres devine excesivă, iar persoana afectată poate simți o teamă constantă sau poate experimenta atacuri bruște de anxietate fără avertisment.
Anxietatea activează sistemul nervos autonom (SNA), care controlează funcții involuntare precum ritmul cardiac, respirația și digestia. SNA este împărțit în două componente: sistemul nervos simpatic și sistemul nervos parasimpatic.
Sistemul nervos simpatic este responsabil pentru răspunsul de „luptă sau fugă”, pregătind organismul pentru situații pe care le consideră stresante sau periculoase. Când acest sistem este activat, funcțiile corpului, cum ar fi digestia, sunt suspendate temporar, în timp ce ritmul cardiac și tensiunea arterială cresc. Pe de altă parte, sistemul nervos parasimpatic, cunoscut și sub numele de sistemul „odihnă și digestie”, își asumă rolul de a restabili funcțiile corporale, inclusiv digestia, și de a reduce ritmul cardiac și tensiunea arterială după ce răspunsul de „luptă sau fugă” a fost inițiat.
Aceste două sisteme lucrează împreună pentru a menține echilibrul intern al organismului, cunoscut sub numele de homeostazie.
Răspunsul individual și tulburările anxioase
Răspunsul individual la tulburările anxioase variază în funcție de experiențele personale și de tipul specific de tulburare de anxietate. NAMI identifică mai multe tipuri de tulburări anxioase, printre care:
– Tulburare de anxietate generalizată
– Tulburare de panică
– Tulburare de anxietate socială
– Fobii
– Tulburare de anxietate de separare
– Agorafobie
De exemplu, tulburarea de anxietate socială poate provoca răspunsuri psihologice intense, precum îngrijorări excesive și gânduri iraționale, în timp ce tulburarea de panică este asociată mai frecvent cu simptome fizice, cum ar fi palpitațiile inimii.
Simptomele anxietății
Simptomele de anxietate variază în funcție de tipul de tulburare și de individ. Cu toate acestea, simptomele comune includ:
– Emoționale: sentiment de anticipare, tensiune, iritabilitate și frică.
– Fizice: dureri de cap, oboseală, transpirație excesivă, tulburări digestive și palpitații cardiace.
Diagnosticarea palpitațiilor cauzate de anxietate
Palpitațiile inimii cauzate de anxietate nu sunt, în general, un motiv de îngrijorare major, atâta timp cât persoana este conștientă de factorul declanșator și palpitațiile încetează odată ce anxietatea se ameliorează.
Medicii clasifică palpitațiile cardiace în cinci categorii principale:
1. Aritmii cardiace, cum ar fi bradicardia
2. Cauze psihiatrice, legate de tulburări de anxietate și atacuri de panică
3. Droguri și medicamente
4. Cauze cardiace non-aritmice, cum ar fi boala valvulară
5. Cauze extracardiace, care provin din afara inimii
Pentru a diagnostica palpitațiile cauzate de anxietate, medicul va începe cu un chestionar de screening pentru a identifica predispoziția la palpitații din cauza anxietății. Dacă simptomele sunt frecvente, medicul poate recomanda un monitor Holter, care este un dispozitiv ECG ce monitorizează continuu bătăile inimii timp de 24-48 de ore. Alternativ, poate fi utilizat un monitor de evenimente transtelefonic, care este purtat continuu, dar necesită acționare manuală de către persoană atunci când se simt palpitații.
Rezultatele acestor evaluări trebuie să excludă alte cauze posibile înainte ca medicul să poată confirma diagnosticul de palpitații cardiace cauzate de anxietate.
Tratament
După confirmarea că palpitațiile sunt cauzate de o tulburare de anxietate, medicul poate recomanda tratamente adecvate, care pot include:
– Psihoterapie
– Medicamente, cum ar fi inhibitorii selectivi ai recaptării serotoninei (ISRS)
– Abordări complementare, precum yoga sau alte forme de exerciții fizice
Tratamentul poate combina aceste strategii pentru a aborda simptomele anxietății, inclusiv palpitațiile cardiace.
Potrivit Asociației Americane a Inimii (AHA), fibrilația atrială se caracterizează prin bătăi neregulate ale inimii și poate crește riscul de accident vascular cerebral. Simptomele fibrilației atriale pot fi similare cu cele ale palpitațiilor cauzate de anxietate, dar există diferențe esențiale:
Palpitații anxioase versus fibrilație atrială
- Persoanele anxioase sunt mai conștiente de bătăile inimii lor și pot intra în panică/Persoanele cu fibrilație atrială pot fi mai puțin conștiente de bătăile inimii înainte de apariția palpitațiilor;
- Palpitațiile anxioase sunt graduale/Palpitațiile sunt adesea ascuțite și intense;
- Ritmul cardiac este rapid, dar constant/Bătăile inimii devin neregulate.
Alte cauze ale palpitațiilor
Anxietatea nu este singura cauză posibilă a palpitațiilor inimii. Alte cauze pot include:
– Factori legati de stilul de viață
– Febră
– Anemie
– Unele medicamente
– Schimbări hormonale
– Probleme cardiace
Medicii vor verifica mai întâi posibilitatea unei probleme cardiace înainte de a pune diagnosticul de palpitații cauzate de anxietate.
Când să mergi la medic
Oricine experimentează palpitații ar trebui să consulte un medic pentru a începe tratamentul cât mai curând posibil. Este esențial să ceri ajutorul medical dacă palpitațiile:
– Apar frecvent
– Durează perioade prelungite
– Nu au o cauză cunoscută
Majoritatea persoanelor cu tulburări de anxietate încep să manifeste simptome înainte de vârsta de 21 de ani, dar anxietatea poate debuta și mai târziu. După începerea tratamentului, palpitațiile ar trebui să scadă. Dacă nu, este important să discuți cu medicul despre alte opțiuni de tratament.
