Din cuprinsul articolului
Conform estimărilor specialiştilor, peste 800.000 de români sunt infectaţi cu virusul hepatitei B, în timp ce aproximativ 650.000 suferă de hepatită C. Pentru ca boala poate evolua ani de zile fara simptome, ţara noastră înregistrează un număr mare de decese generate de ciroze, o evoluție negativă a ficatului infectat cu virusul hepatitic C.
Hepatitele acute virale sunt infecții sistemice cu afectare predominantă a ficatului. Hepatita este o afecțiune care include orice tip de inflamație a ficatului, rezultată în urma unor procese complexe care se declanșează când ficatul suferă o agresiune. Inflamația ficatului care durează mai puțin de șase luni este considerată hepatită acută, iar inflamația ficatului care durează mai mult de șase luni este considerată hepatită cronică. Cele mai răspândite virusuri hepatitice sunt: virusul hepatitic A, virusul hepatitic B și virusul hepatitic C, fiecare tip de virus având caracteristicile sale specifice în ceea ce privește transmiterea, severitatea și abordarea terapeutică.
Hepatita B este o boală provocată de infecția ficatului cu virusul hepatitic B (VHB). Infecția cu virusul B poate fi acută sau cronică. În 95% din cazurile cu hepatită acută, sistemul imunitar al organismului uman este capabil să elimine virusul din organism și să se vindece complet în câteva luni. Însă atunci când sistemul imunitar nu poate lupta împotriva virusului, boala devina cronică și persistă toată viața cu riscul de a dezvolta alte boli grave cum ar fi: insuficiența hepatică, ciroza hepatică sau chiar cancerul hepatic.
Simptomele infectării cu virusul hepatitic B
În fază acută, hepatita virală B generează simptome ușoare iar de cele mai multe ori nu generează niciun simptom, fiind catalogată drept o boală “tăcută”, afectarea ficatului putând fi evidențiață accidental în urma efectuării unor teste funcționale hepatice de rutină din sânge. Cu toate acestea unele persoane infectate prezintă simptome similare cu cele ale gripei:
- Slăbiciune fizică exagerată
- Febră ușoară
- Cefalee
- Lipsa poftei de mâncare, greață, vărsături
- Disconfort constant în partea dreaptă a abdomenului, sub coaste
- Diaree sau constipație
- Dureri musculare sau articulare
- Erupții pe piele
- Icter (îngălbenirea pielii și a ochilor)
Vaccinează-te împotriva hepatitei B!
Chiar dacă în cazul infecției cu virus B nu există încă un tratament curativ ci scopul este de a opri evoluția bolii, este disponibil un vaccin care poate preveni îmbolnăvirea. ”Din 1995, în România a început imunizarea tuturor copiilor la naștere și pot să vă spun că a fost o scădere spectaculoasă a numărului de îmbolnăviri noi. Se vede o schimbare în bine. Vaccinarea se poate face la orice vârstă, doar că nu este decontată. Eu mi-am vaccinat copiii din propriile resurse pentru că s-au născut după 1995”, a spus dr. Adriana Moțoc, medic primar infecționist, pentru Doctorul Zilei.
Hepatita virală C este rezultatul unei infecții cu virusul hepatitic C (VHC) care determină inflamația și lezarea ficatului. VHC este transmis atunci când sângele unei persoane infectate intră în corpul altei persoane. Spre diferență de hepatitele virale A și B, nu există vaccin preventiv împotriva hepatitei virale C. Când VHC intră în fluxul sangvin, acesta își găsește drumul către celulele hepatice în interiorul cărora se multiplică. Atunci când infecția devine importantă se declanșează sistemul imunitar care începe să lupte împotriva virusului. La unele persoane, sistemul imunitar chiar reusește să lupte și să controleze virusul. Infecția cu virus hepatitic C poate intra în categoria de infecție “acută” (până la 6 luni de la infecția inițială) sau “cronică” (peste 6 luni de la infecția inițială). Majoritatea celor care contactează VHC (aproximativ 80%), vor dezvolta o infecție cronică.
Simptomele infectării cu virusul hepatitic C
Majoritatea persoanelor cu hepatită virală C, chiar și cei care sunt infectați de multă vreme, nu prezintă semne sau simptome. În cazul în care acestea se manifestă, includ:
- stare de oboseală accentuată
- dureri musculare și articulare
- senzație de mâncărime a pielii
- urină de culoare închisă/materii fecale de culoare deschisă
- îngălbenirea pielii și a ochilor
Infecția cu virus hepatitic C
În faza cronică, inflamația ficatului se permanentizează (cronicizează) și netratată evoluează către insuficiență hepatică, ciroză hepatică sau chiar cancer hepatic. Cu cât cantitatea de VHB din organism este mai mare, cu atât riscul de evoluție către ciroză hepatică sau cancer hepatic este mai mare, iar procentul celor care vor deceda de ciroză hepatică sau cancer hepatic în acest caz este cuprins între 15 – 20%. Riscul de cronicizare a infecției depinde în mare măsură și de vârsta la care a fost contactată infecția. Cel mai mare risc de cronicizare îl prezintă nou-născuții infectați la naștere și copiii cu vârste de până la 5 ani. Semnele și simptomele în acest caz pot fi:
- înroșirea feței palmelor
- apariția pe pielea de la nivelul pieptului, umerilor și feței a unor formațiuni roșii asemănătoare unor steluțe
- umflarea abdomenului, a picioarelor și a tălpilor
- reducerea masei musculare
- sângerări de la nivelul venelor din tractul digestiv (sângerări variceale)
- afectarea creierului și a sistemului nervos (numită și encefalopatie) ce poate determina apariția stărilor de confuzie, a tulburărilor de memorie și a afectării capacității de concentrare. Hepatita virală C este asociată și cu prezența cancerului hepatic. Ca și în cazul hepatitei virale B, majoritatea celor diagnosticați cu cancer hepatic prezintă și ciroză hepatică. Câteva studii de evoluție naturală a hepatitei virale C au arătat că, în medie, durata de timp dintre expunerea la virusul hepatitic C și momentul apariției cancerului hepatic este de aproximativ 28 ani. Circa 3% dintre pacienții cu ciroză determinată de infecția cu virus hepatitic C vor evolua către apariția cancerului hepatic.
Tratamentul care vindecă hepatita C
Din păcate pentru virusul C nu există încă un vaccin. Singurul lucru pe care îl poți face e să te protejezi de manevrele sângerânde nesterile și să nu întreții relații sexuale neprotejate cu persoane necunoscute.
Pentru virusul C, astăzi sunt tratamente fără interferon, de bună calitate care au o rată de vindecare a infecției ce depășește 95% . „Experiențele noastre cu terapia rambursată a dat rezultate de peste 99%. Adică aproape toată lumea care s-a tratat, s-a vindecat. Dar, atenție, s-a vindecat de virus nu de boala hepatică. Cei care au avut ciroză au rămas cu ciroză și trebuie să fie monitorizați. Uneori, boala poate regresa, un pacient care a avut ciroză, peste ani poate să nu mai aibă, uneori poate rămâne la fel, alteori poate să progreseze și fără virus pentru că există și alte cauze care afectează ficatul”, a mai precizat specialistul în boli infecțioase Adriana Moțoc.
Testează-te!
Orice persoană ar trebui să se testeze pentru hepatita B și C, măcar o dată, având în vedere că 90% dintre cei care se infectează nu prezintă niciun simptom. ”Oamenii se așteaptă să facă icter dacă au hepatită. O stare de oboseală sau de greață trec neobservate sau se pot pune pe seama oboselii și de fapt să fie vorba de hepatită . Virusurile B și C rămân în organism și se înmulțesc nu numai în ficat dar și în alte organe și nu produc simptome ani și ani de zile. Semnele apar odată cu complicațiile. Există persoane care pot ajunge la ciroză fără să știe și abia când fac o hemoragie digestivă sau se îngălbenesc realizează că au o boală hepatică. Dar atunci este foarte grav și uneori unica soluție este transplantul” , a spus medicul infecționist Adriana Moțoc.
Boala mâinilor murdare
Hepatita virală A, cunoscută și sub denumirea de ”boala mâinilor murdare,” se transmite în general prin contact între persoane și prin alimente și apă contaminată cu materii fecale care conțin virusul hepatitic A. Spre deosebire de celelalte tipuri de hepatită virală nu determină infecții cronice, ci doar infecții acute.
Hepatita virală A este o boală contagioasă determinată de infectarea cu virusul hepatitic A. Virusul hepatitic A este doar unul dintre cele 5 tipuri de virusuri hepatitice responsabile de apariția hepatitelor virale, acesta fiind singurul virus hepatitic care nu determină boală cronică. În cazul hepatitei virale A ficatul se inflamează însă, în majoritatea cazurilor, se vindecă complet fără a fi afectat pe termen lung. Dacă o persoană este expusă la virusul hepatitic A, aceasta dezvoltă imunitate pe termen lung și nu mai poate contacta boala a doua oară.
Hepatita A se transmite atunci când o persoană vine în contact și/sau consumă alimente și/sau apă/gheață contaminate cu virusul hepatitic A, de obicei în condiții de igienă inadecvată.
Una din trei persoane prezintă deja anticorpi împotriva virusului hepatitic A întrucât au fost expuse la virus, dar nu au dezvoltat simptome.
Dacă o persoană sănătoasă a fost expusă la contactul cu o persoană infectată, există un tratament pentru Hepatita A care să o împiedice să devină infectată, eficacitatea maximă a acestui tratament fiind observată în primele două săptămâni după contactul presupus infectant.
După ce o persoană se infectează cu virusul hepatitic A, poate să dureze 2 până la 4 sau chiar 7 săptămâni până să apară semnele sau simptomele bolii. Acestea pot să difere în funcție de vârsta persoanei infectate. Unele persoane pot să nu prezinte simptome evidente, acestea numindu-se asimptomatice. De multe ori însă persoanele infectate se simt și arată bolnave. Majoritatea acestora vor avea nevoie de spitalizare.
In primul stadiu al hepatitei virale A semnele și simptomele sunt nespecifice, de multe ori fiind similare celor determinate de gripă. Acestea includ:
- Simptome asemănătoare răcelii
- Tuse
- Durere în gât
- Tulburări de coagulare a sângelui
- Stare de confuzie și alterarea stării de conștiență
- Alterarea rapidă a funcției hepatice
- Îngălbenirea exagerată a pielii și ochilor
