Din cuprinsul articolului
Preeclampsia este o afecțiune care poate apărea în timpul sarcinii și care necesită o atenție deosebită. Aceasta poate afecta sănătatea mamei și a copilului, dar recunoașterea timpurie și gestionarea corectă pot reduce semnificativ riscul de complicații.
Dr. Andreas Vythoulkas, medic specialist obstetrică-ginecologie cu supraspecializare în infertilitate, detaliază care sunt cauzele și simptomele preclampsiei, dar și metodele prin care poate fi gestionată această afecțiune.
Ce este preeclampsia și cum se manifestă
Preeclampsia este o complicație caracterizată prin hipertensiune arterială și prezența proteinelor în urină după săptămâna 20 de sarcină. Aceasta poate afecta diverse organe, cum ar fi ficatul și rinichii, și poate duce la complicații grave dacă nu este tratată.
Se estimează că 5-8% dintre gravide se confruntă cu preeclampsie. Cauzele precise nu sunt pe deplin cunoscute, dar există teorii conform cărora ar fi implicați factori genetici, imunologici sau de natură vasculară în apariția acestei afecțiuni.
De asemenea, printre categoriile de paciente la risc să dezvolte preeclampsie se numără cele care sunt la prima sarcină, cele care au un istoric familial de preeclampsie, gravidele cu gemeni sau tripleți, pacientele cu obezitate, care au vârsta peste 35 de ani sau suferă de diverse afecțiuni preexistente (diabet, boli renale, hipertensiune etc.).
Cele mai frecvente simptome de preeclampsie sunt:
- Hipertensiune arterială (peste 140/90 mmHg în mod constant)
- Prezența proteinelor în urină
- Umflături (edeme) în zona mâinilor, feței și picioarelor, ca urmare a retenției de lichide
- Dureri de cap severe, care nu cedează cu analgezice
- Vedere în ceață sau sensibilitate crescută la lumină
- Durere în partea dreaptă, sub coaste
- Greață și vărsături
Cum se tratează preeclampsia
După stabilirea diagnosticului de preeclampsie, obținut în urma rezultatelor mai multor investigații (măsurarea tensiunii arteriale, teste de urină, analize de sânge, ecografie fetală), medicul va decide modalitatea optimă de gestionare a afecțiunii, în funcție de severitatea acesteia și de stadiul sarcinii.
În cazurile ușoare, se va recomanda repausul la pat pentru reducerea tensiunii arteriale și, eventual, administrarea unor medicamente pentru echilibrarea tensiunii și îmbunătățirea funcției placentare.
De asemenea, medicul poate solicita teste suplimentare pentru a monitoriza sănătatea fătului, cum ar fi testul fetal non-stres (cardiotocografie) sau ecografiile.
În cazurile severe, dacă sarcina este aproape de termen, medicul poate recomanda inducerea travaliului sau operația cezariană.
Deși nu există o metodă sigură de a preveni preeclampsia, poți reduce riscul adoptând un stil de viață sănătos, evitând pe cât posibil stresul și respectând întocmai tratamentul indicat de medicul care îți urmărește sarcina.
