Cum recunoști depresia la COPII. Psiholog: 7 elemente psiho-emoționale ce fac parte din interiorul relației putrede părinte-copil

Cum recunoști depresia la COPII. Radu Leca, psiholog, a vorbit la DCnews despre un subiect sensibil, care adesea împarte părinții în doua tabere.

„Un subiect care împarte părinții în două tabere: cei care cred (trecuți prin încercare) şi cei care doar au auzit și nu cred.

Depresia la copii a fost demonstrată științific și atât psihologii clinicieni cât și psihiatrii se luptă ca părinții să înțeleagă importanţa schimbării raporturilor inter-umane dintre ei și minori.

Principala cauză a depresiei la copii o reprezintă relația negativă pe care aceștia simt că o au/sau chiar o au cu părinții sau frații mai mari. Enumăr 7 elemente psiho-emoționale ce fac parte din interiorul relației putrede părinte-copil

A. Impuneriile absurde. Exemplu: obligația minorului de a aduce doar note de 10 acasă.

B. Responsabilitățile extreme. Exemplu: minorul are grijă de unul dintre părinți sau de unul dintre bunici (invaliditate, alcoolism, consum de stupefiante, tulburare afectivă).

C. Certurile dintre adulți, la care copilul asistă.

D. Violența psiho-emoţională și cea fizică, pe care copilul o vede sau căreia îi cade victimă.

E. Șantajul emoțional. Exemplu: copilul este ameninţat că dacă nu realizează ceea ce vrea adultul, adultul își ia viața sau ucide în numele dorinței – iar vina o să fie doar a minorului.

F. Minciunile.

G. Secretele/Tainele”, a declarat Radu Leca pentru DC NEWS.

Cum reacţionează copiii la depresie

„Copilul aflat în plin episod depresiv se închide în propria lume din care zâmbetul și veselia lipsesc. Tristețea l-a acaparat. Cearcănele mari, negre și duble îi brăzdează chipul.

În momentele în care organismul restabilește valorile hormonale cerebrale corecte, copilul simte nevoia de a face ceva special. Și de cele mai multe ori este realizat un act periculos care îi permite să simtă intens.

Ca părinte, când observi că fiul tău/fiica ta realizează acte ce îi pun viața în pericol, trebuie să iei măsuri imediate: concediu de odihnă – timp în care stai doar cu copilul, începerea ședințelor de intervenție terapeutică, verificarea spațiului online în care copilul își petrece timpul (cu cine şi ce vorbește, tipuri de poze primite și date, conexiuni la site-uri)”, a mai transmis specialistul.

„Copilul depresiv învaţă?”

„Interesul copilului depresiv pentru școală fluctuează în funcție de următoarele câteva repere clare:

1. Cu cine învață? Părintele vinovat pentru apariția depresiei/un frate mai mare/un coleg sau mai mulți colegi.

2. Ce învață.

3. Despre ce învață.

4. Ce simte când învață-

5. Locul în care se întâmplă să învețe.

6. La ce se gândește în timp ce învață.

7. Ce aude și ce vede în jurul său înainte și în timp ce învață.

Răspunsul complet la întrebarea „elevul depresiv învață?” este: în funcție de elemente emoționale, mediu și ajutorul primit, minorul poate ajunge să se bucure de ceea ce înțelege, dar există și cazul particular în care copilul refuză să mai participe la viața academică (moment în care părintele cere în plus ajutorul specialiștilor)”, mai arată psihologul.

Pericolul spațiului online, în cazul particular al minorului depresiv

„Cea mai mare problemă este reprezentată de oamenii bolnavi, ce intră în contact cu copilul. Ce îi spun și cum îi spun. Ce îi cer copilului să facă. Către ce îl îndreaptă pe copil.

Prădătorii locuiesc în interiorul platformelor social media și se pot transforma în oricine și orice. Aceștia contactează minorul și îl seduc.

Depresia aduce, uneori, în mintea copilului 3 dorințe extrem de periculoase, ce se formează după ce aceștia citesc sau aud diferite lucruri

1. Nevoia de a se tăia pe mâini sau picioare

2.. Insomniile mascate de consumul(realizat prin furt) de energizante

3. Fumatul etnobotanicelor sau a drogurilor

Un copil bolnav, indiferent de afecțiunea pe care o dezvoltă, reprezintă testul suprem pentru părinte. Bunica mea spunea așa: „Ești părinte după ce ai grijă dumnezeiascâ de copilul tău și îl scapi de veninul bolii!”.

Să avem grijă de copii.

Să fim atenți la semnele bolilor.

Să avem puterea de a cere ajutor!”, a concluzionat Radu Leca.