Din cuprinsul articolului
Cum recunoașteți menopauza. Menopauza nu este o boală, este un fenomen fiziologic întâlnit la toate femeile. Din punct de vedere etimologic, termenul „menopauză” își are originea în limba greacă (menos=hemoragie, pausa=sfârșit) defininând finalul menstruației.
Din punct de vedere fiziologic, menopauza se caracterizează printr-o deficiență permanentă și ireversibilă de hormoni estrogeni. Organizația Mondială a Sănătății stabilește diagnosticul de menopauză după minimum 12 luni de amenoree (lipsa menstruațiilor). Menopauza definește o întreagă etapă biologică din viața femeii, marcată de declinul funcțiilor genitale (epuizarea rezervei ovariene) și pe parcursul căreia se trece de la etapa de reproducere la cea de senescență.
Menopauza se instalează între 40 și 55 de ani. În România, vârsta medie de apariție a menopauzei este de 49 de ani. Când apare înainte de 40 de ani menopauza poate fi considerată precoce, iar după 55 de ani, tardivă. După modalitatea de instalare, menopauza poate fi naturală sau artificială (dupa o intervenție chirurgicală).
Menopauza nu este un eveniment fiziologic acut și include câteva perioade distincte:
Diagnosticul de menopauză se pune retrospectiv, după un an de lipsă a menstruațiilor.
Datorită absenței definitive a hormonilor estrogeni, femeia poate prezenta o serie de tulburări somatice și psihice care pot genera anumite tulburări comportamentale.
Cum recunoașteți menopauza. Tabloul clinic al femeii aflată la menopauză cuprinde anumite manifestări caracteristice:
Printre efectele pozitive ale deficitului de estrogeni la menopauză, putem enumera involuția și dispariția afecțiunilor benigneale sânilor și uterului, cauzate de hiperestrogenism. Dintre acestea, fibromul uterin, endometrioza, fibroadenoamele mamare dispar în timpul menopauzei.
Cum recunoașteți menopauza. Tratamentul menopauzei își propune mai multe obiective care conduc la corectarea tulburărilor datorate carenței estrogenice: fenemenele neurovegetative, atrofia vulvovaginală, osteoporoza, îmbatrânirea cutanată, riscurile cardio-vasculare și creșterea ponderală.
Principalul tratament al tulburărilor menopauzei este reprezentat de terapia de substituție hormonală. În Europa doar un procent de 10% din femeile aflate la menopauză primesc un tratament hormonal de substituție, față de 15-25% în SUA.
Hormonoterapia constă în administrarea succesivă de estrogeni și un progesteron în vederea obținerii unui echilibru hormonal. Estrogenii se pot administra pe cale orală (comprimate) sau percutanată (plasturi sau gel). Progesteronul se poate administra pe cale orală sub formă de comprimate sau pe cale vaginală. Estrogenii sunt eficienți în controlarea bufeurilor și a crizelor de transpirație. Estrogenii au un efect benefic asupra mucoasei vaginale; ameliorează vascularizația și permit mucoasei vaginale sa îsi păstreze grosimea și structura. Estrogenii ameliorează lubrefierea vaginului, deficitară în menopauză și care produce dureri în timpul contactului sexual. Estrogenii conservă colagenul tegumentelor, păstrând astfel troficitatea pielii.
Hormonoterapia limitează pierderile de calciu și distrucția matricei osoase. Tratamentul trebuie început cât mai devreme, imediat după oprirea menstruațiilor, deorece procesul de distrucție osoasă debutează rapid, mai ales în cazul femeilor slabe, fumătoare sau care nu fac exerciții fizice. Ca și adjuvante ale terapiei se poate administra calciu, vitamina D și fluor. Un stil de viață sănătos, cu exerciții fizice regulate și o dietă bogată în calciu și proteine contribuie de asemenea la prevenirea osteoporozei.
Hormonoterapia (și mai ales estrogenii naturali), prin diminuarea nivelului de colesterol, protejează cordul și vasele sanguine și scad în mare măsură riscul de boli cardiovasculare.
Tratamentul hormonal al femeilor aflate la menopauză a generat numeroase controverse cu privire la eventualele riscuri pentru dezvoltarea unor anumite cancere (de sân, de endometru). Administrarea terapiei de substituție este întotdeauna precedată de un bilanț general al stării de sănătate și al istoricului pacientei. Anumite boli sau antecedente constituie contraindicații pentru administrarea terapiei hormonale: cancere de sân (sau antecedente familiale), cancere de endometru, fibroame uterine voluminoase, hemoragii genitale de origine necunoscută, afecțiuni hepatice, endometrioza, hipertensiunea arterială, antecedente de accidente vasculare cerebrale. Medicului curant îi revine sarcina de a evalua riscurile înainte de a recomanda un tratament.
Prin adoptarea unei scheme de tratament multidisciplinar a femeii aflate la menopauză, putem obține rezultate stabile, menținând un nivel optim de calitate a vieții.
Ar fi frumos dacă viața ar curge mereu ca laptele și mierea, dar din păcate…
La cea de-a doua ediție, gala Capital Performers în Sănătate a acordat aseară un premiu…
Deși pierderea memoriei reprezintă deseori un prim semn al maladiei, demența se mai poate manifesta…
În 1995, când Microsoft era încă o companie emergentă, co-fondatorul acesteia, Bill Gates, a participat…
Când a fost diagnosticat, Joshua Sanchez suferea de cancer intestinal în stadiul patru. "La început,…
Ajunsă la cea de-a doua ediție, Gala Capital Performers în Sănătate reprezintă un eveniment la…