Cum recunoaștem discriminarea. Ghid pentru identificarea situațiilor de bullying în școli. Exemple de traume care trebuie să atragă atenția cadrelor didactice și sfaturi pentru implicarea părinților

Consiliul Național pentru Combaterea Discriminării și Institutul pentru Politici Publice au publicat un ghid practic pentru profesorii din școlile primare și gimnaziale și directorii școlilor, util în identificarea situațiilor de discriminare sau bullying la nivelul școlilor, în cadrul proiectului ProfsAgainstDiscrimination.

Ghidul conține informații de bază și îndrumări, activități, studii de caz, exemple și întrebări de autoevaluare, nediscriminarea în accesul la educație; eliminarea violenței în școală și a discriminării.

Definiția și formele discriminării, cu exemple concrete

Pe scurt, pentru a exista o faptă de discriminare, trebuiesc îndeplinite, cumulativ, câteva elemente:

• să existe un tratament diferit ( intenționat sau nu)
• tratamentul diferit să constea în încălcarea sau restricționarea unui drept fundament
• să existe o comparație cu o altă persoană aflată în condiție egală
• să existe un criteriu ce poate sta la baza tratamentului diferit
• să existe o legătură de cauzalitate între tratamentul diferit și criteriu
• să nu existe o justificare sau un motiv temeinic prevăzut de lege pentru acest tratament diferit
• Excluderea unui elev din sistemul de învățământ pe criteriul dizabilității și al etniei este o formă de discriminare multiplă, care apare atunci când o persoană, un grup de persoane sau comunitate sunt tratate diferențiat, într-o situație egală, pe baza a două sau a mai multor criterii de discriminare, cumulativ, potrivit ghidului pentru profesori.

Cum descoperim cazurile de bullying?

Ghidul sugerează folosirea unui chestionar pe care copiii să îl completeze în mod anonim, cu întrebări precum:

• Cât de mult îți place școala?
• Câți prieteni buni ai în clasă?
• În ultima săptămână, a râs cineva de tine?
• În ultima lună ai sesizat zvonuri despre tine?
• Ai simțit că ești lovit mai des ca de obicei, ți s-a pus piedică?
• În ultima săptămână te-a împiedicat cineva să participi la activități?
• Ți-a fost distrus intenționat un bun al tău (penar, caiet, haină)?
• În ultima săptămână de câte ori a folosit cineva telefonul/SMS-ul/ internetul/ WhatsApp-ul pentru a trimite mesaje jignitoare despre tine?
• Te simți bine în clasa ta?
• Ce ai schimba ca să-ți fie mai bine în clasa ta?
• Cum identificăm cazurile de bullying?

Cadrele didactice care interacționează direct cu un copil pot observa:

Semne fizice (haine rupte, răni fizice, rechizitele școlare rupte sau distruse cu totul),

Semne psihocomportamentale: lipsa poftei de mâncare (în pauza când se mănâncă pachețelul de acasă), teama permanentă (copilul întoarce mereu capul, se uită cu teamă la ceilalți și la profesor), este nedormit (caz în care părinții pot confirma), rosul unghiilor, vânătăi, leziuni, arsuri, hemoragii, fracturi și altele.

Exemple de traume care trebuie să atragă atenția cadrelor didactice la anumite comportamente diferite

Traumă individuală – Trauma este experiența individuală unică a unui eveniment sau a unei stări de durată, în care:

Individul este expus la amenințare reală, vătămare gravă și/sau psihologică (prin experimentarea sau aflarea în mod direct despre o eveniment traumatic (pentru o persoană iubită) sau a avut o expunere repetată directă.

Capacitatea de a face față și/sau capacitatea elevului de a-și integra experiența emoțională este copleșitoare, provocând o suferință semnificativă.

Traumă colectivă – Traumă culturală, istorică, insidioasă și politică/economică care are impact indivizi și comunități de-a lungul generațiilor.

Modul în care profesorii răspund și mediul de clasă pe care profesorii îl creează pot face o diferență importantă pentru elevi. Când profesorii sunt informați cu privire la traume, elevii se simt mai în siguranță, au mai multe șanse să acceseze sprijin și să beneficieze de servicii de vindecare. A ști cum să răspunzi cu empatie, compasiune și comportamente adecvate este esențial pentru a crea egalitate de șanse și tratament și, ca urmare directă, echilibru psihic elevilor.

Sfaturi pentru profesori – Angajați-vă într-o ascultare activă

Ascultarea activă îi ajută pe elevi să simtă că ideile și contribuțiile lor contează și îi încurajează să participe la clasă.

Folosiți limbajul corpului și expresiile faciale pentru a manifesta interes și înțelegere. Aceasta ar putea include contactul vizual, darea din cap, rostirea unor cuvinte afirmative.

Acordați atenție limbajului corpului și tonului pentru a discerne gândurile sau sentimentele de bază.

Lasă-ți deoparte ideile sau judecățile preconcepute și fiți curios.

Recunoașteți contribuțiile lor și mulțumiți-le pentru deschidere, fiind conștienți de nevoile specifice și de condițiile dezavantajoase care le-ar putea inhiba capacitatea de a reuși în școală. Identificați ce fel de sprijin suplimentar ar putea avea nevoie.

Crede în potențialul tuturor elevilor. Copiii învață mai bine atunci când profesorii cred în ei.

Promovați un mediu care încurajează pe toată lumea să participe, să-și împărtășească opiniile și să gândească în afara cutiei. Generați discuții despre înțelegerea și opiniile lor.

Asigurați-vă că elevii mai extrovertiți nu domină discuția. Atrageți părerile elevilor mai liniștiți. Puteți invita pe cineva direct să-și împărtășească părerea sau să spună lucruri mai generale, cum ar fi: „Aș dori să aud de la cineva care nu a împărtășit încă” sau „Ce cred fetele din cameră despre asta?”

Urmăriți cine a ridicat mâinile și cine nu; asigurați-vă că acordurile la clasă sunt respectate și că sunt auzite voci și perspective multiple.

Afirmați-le contribuțiile, mulțumindu-le pentru împărtășire. Promovați reflecția critică și gândirea orientată spre soluții. Elevii ar trebui să fie capabili să reflecteze asupra propriei lor învățări și presupuneri și să obțină o perspectivă asupra lor înșiși și a interacțiunilor lor cu lumea.

Instrument – Exemplu pentru implicarea eficientă a părinților

Parteneriatele școală – părinți pot duce la îmbunătățirea rezultatelor școlare, a stimei de sine și a frecvenței școlare a elevilor, mai scrie în ghid.

Întâmpinați părinții într-un mod cald și respectuos și creați o școală sau un mediu de clasă favorabil familiei. Aveți o politică a ușilor deschise și invitați părinții să vină la școală oricând doresc.

Sensibilizarea părinților cu privire la drepturile oricărui copil, în special dreptul la educație și de a fi protejați de orice încălcare a drepturilor omului. Părinții ar trebui să fie conștienți de faptul că elevul/eleva are dreptul de a avea un cuvânt de spus în problema viitorului lui/ei.

Aranjați locuri pentru întâlnirile școlare care să fie accesibile și să răspundă nevoilor părinților, care ar putea să nu fie pe terenul școlii. Ele pot fi: un centru comunitar, sub un copac sau la casa părinților și ar putea avea loc într-un weekend în care părinții nu lucrează.

Faceți întâlnirile distractive și captivante.

Abordați nevoile reale, convingerile culturale și considerațiile părinților.

Asigurați-vă, în măsura în care este posibil, că documentele scrise, care sunt trimise acasă, sunt în limba maternă a părinților. Profesorii pot contacta părinții și prin telefon sau pot face vizite la domiciliu.

Dezvoltați modalități inovatoare pentru ca părinții să se implice în școală. Invitați-i să fie vorbitori invitați sau povestitori, să doneze alimente sau materiale, să ofere sprijin pentru îndrumare în clasă sau după școală, să conducă copiii la școală, să sprijine întreținerea fizică a facilităților, să discute cu alți părinți.

Creați forumuri publice pentru a sensibiliza părinții și utilizați structurile comunitare existente. Acestea includ Asociațiile Părinților, profesori din școli, sindicate și alte astfel de grupuri comunitare organizate.

Exprimați aprecierea pentru timpul și contribuțiile lor. Scopul final este de a promova un parteneriat între părinți și profesori pentru a asigura o educație de bună calitate pentru copii și un management mai eficient al școlilor, prin implicarea în următoarele elemente ale unui sistem de management școlar: dezvoltarea curriculei nediscriminatorii, implementarea și evaluarea, resursele fizice și materiale, finanțe și afaceri, personalul școlii

La finalul ghidului, se oferă exemple de măsuri sau acțiuni efective ce pot fi aplicate pentru asigurarea respectării principiului nediscriminării în sistemul de educație.

Ghidul are la baza atât cele trei sondaje de opinie realizate la nivel național, ce au avut ca grup țintă profesorii din ciclul gimnazial și liceal, părinții copiilor aflați în ciclul gimnazial și liceal și inspectorii din cadrul Inspectoratelor Școlare Județene, cât și recomandările formulate de cadrele didactice în urma chestionarelor de evaluare aplicate de CNCD la finalul celor 10 sesiuni de formare pentru 200 de cadre didactice, participante la cursuri. Sondajele menționate anterior au analizat fenomenul discriminării în școlile de pe întreg teritoriul României, urmărind identificarea modului și măsurii în care se petrece acest fenomen, dar și țintele și sursele discriminării.

Discriminarea în școală – Elevii care se confruntă cel mai adesea cu discriminarea sunt elevi sunt cei cu probleme de greutate ridicată/obezitate, elevii din familii sărace și elevii de etnie romă

Majoritatea profesorilor (57%) au fost de părere că discriminarea împotriva elevilor este un fenomen răspândit în mică măsură sau deloc în școlile din România. Atunci când vine vorba despre discriminarea profesorilor, fenomenul pare a fi chiar și mai limitat – 71% dintre profesori au afirmat că discriminarea împotriva profesorilor în școlile românești este deloc sau în mică măsură întâlnită.

Pe de altă parte, amploarea fenomenului discriminării în școlile din România nu este deloc neglijabilă – aproape 5 din 10 părinți (43%) consideră că există cazuri de discriminare în școli pe diverse criterii (rasă, etnie, religie sau orientare sexuală).

În ceea ce privește categoriile cele mai expuse la fapte de discriminare, în opinia a 35% dintre profesori, elevii care se confruntă cel mai adesea cu discriminarea sunt cei care se confruntă cu probleme de greutate, urmați de cei din familii sărace (28%) și de cei de etnie romă (27%).

Elevii care, în opinia profesorilor, sunt cel mai puțin discriminați sunt cei de altă religie (3%) și cei de etnie maghiară (3%).

Potrivit părinților, cele mai discriminate categorii de elevi sunt cei cu probleme de greutate ridicată/obezitate (71%), elevii din familii sărace (68%) și elevii de etnie romă (66%). La polul opus, cel mai puțin discriminați sunt elevii de etnie maghiară și cei de alte confesiuni religioase (21%).

În opinia a 5 din 10 reprezentanți ai ISJ-urilor, categoriile de elevi care se confruntă cel mai adesea cu discriminarea sunt cei de etnie romă, cei care suferă de probleme de greutate (de exemplu: anorexia/obezitatea) și cei care suferă de dizabilități psihice, precum ADHD sau sindrom Down. Cel mai adesea, aceștia sunt discriminați fie de alți elevi, fie de către părinți.

Cel mai rar, elevii sunt discriminați de profesori. Discriminarea afectează cel mai rar elevii de culoare (11%), pe cei ce aparțin de o sectă religioasă (8%) și pe cei de etnie maghiară (6%).

Potrivit părinților, discriminarea se manifestă în primul rând sub forma unor agresiuni verbale din partea celorlalți elevi (81% dintre părinți afirmă acest lucru) dar poate îmbrăca și forma unor agresiuni fizice (în 48% din cazuri).