Din cuprinsul articolului
Psihoterapeut Raul Lupaș: Epuizarea fizică, dar și cea emoțională, anunță clar faptul că te afli într-o stare de burnout.
Potrivit studiului Mind Education, „Sănătatea mintală și emoțională în context profesional”, 70% dintre angajații români se declară epuizați sau sunt în prag de epuizare, în timp ce aproape 60% resimt stări accentuate de depresie sau sunt expuși acestui risc.
Cifrele sunt îngrijorătoare, iar specialiști atrag atenția asupra diferențelor dintre un nivel ridicat de stres și burn-out, adică epuizarea profesională, care face din ce în ce mai multe victime.
Psihoterapeutul Raul Lupaș precizează, într-un interviu Doctorul Zilei, că „este important să nu privim burnoutul doar ca pe o consecință a unor factori externi, cum ar fi creșterea responsabilității profesionale sau parentale, ci și ca pe o consecință a gândirii proprii și a stilului de viață, unde o parte dintre alegeri sunt în controlul fiecăruia”.
Ce este, mai exact, burnoutul, cum îl putem identifica, prin ce se deosebește de anxietate și depresie și cum putem să vindecăm sau să prevenim această stare de epuizare generală; iată întrebări la care puteți să aflați răspunsul în cele ce urmează.
Epuizarea, atât fizică, emoțională și mintală este unul dintre componentele cheie ale burnout-ului
Doctorul Zilei: Mai bine jumătate dintre români se declară stresați la locul de muncă, iar peste un sfert dintre ei spun că au ajuns la epuizare. Iar aceste statistici nu sunt doar simple enunțuri pe care le citim în diagonală sau de care auzim din întâmplare. Ele sunt dublate de experiența personală, pentru că din ce în ce mai des auzim în jurul nostru despre cazuri ale unor persoane care susțin că suferă de burnout.
„Nu mai am chef de nimic”, „sunt obosit”, „nu mă mai bucură nimic”… Sunt fraze care devin din ce în ce mai familiare. Ce este de fapt, burnout-ul? Ce declanșează această epuizare profesională?
Raul Lupaș: Într-adevăr cifrele cu privire la burnout sunt impresionante. Acum un an am realizat alături de colegii mei de la Mind Education o cercetare națională, în care doream să înțelegem mai bine aspecte cheie cu privire la sănătatea mintală în spațiul profesional.
Printre multe rezultate importante, unul care ne-a atras atenția a fost faptul că, la acel moment 32% dintre respondenți (din aproximativ 1400/ 14 industrii diferite) considerau că sunt epuizați și 38% sunt expuși riscului de epuizare.
Epuizarea, atât fizică, emoțională și mintală este unul dintre componentele cheie ale burnout-ului. Printre cei mai importanți factori care contribuie la sindromul burnout se numără expunerea constantă și pe termen lung la stres, acompaniate de autonomie și reziliență emoțională mai scăzute.
Un element important aici este relatia cu mintea și cu gândurile. Nu mă descurc. O să o dau în bază. Nu te poți baza pe oameni. Totul e greu. Dacă află ceilalți. Un tip de gândire mai rigidă, de regulă încărcată negativ, care produce anxietate, stres și poate duce la alți factori împlicați în burnout, cum ar fi conflictele profesionale și personale, renunțarea treptată la activitățile care mențin vitalitatea și resursele.
Este important să nu privim burnoutul doar ca pe o consecință a unor factori externi, cum ar fi creșterea responsabilității profesionale sau parentale, ci și ca pe o consecință a gândirii proprii și a stilului de viață, unde o parte dintre alegeri sunt în controlul fiecăruia. Putem să ne imaginăm burnout-ul ca fiind capătul de jos a unei spirale pe care stă starea noastră de bine. Spre vârf fiind varianta cea mai dorită, care necesită alegeri atente si, desigur, efort.
Raul Lupaș: Depresia, anxietatea și burnout-ul par experiențe asemănătoare, dar sunt DIFERITE
D.Z.: Cum diferențiem burnout-ul de depresie sau anxietate? Care sunt cauzele acestui sindrom psihologic?
R.L.: Toate aceste condiții psihologice pot avea efecte similare asupra individului. Atât depresia, anxietatea cât și burnout-ul influențează modul de gândire, starea fizică, performanța, relaționarea cu ceilalți și toate consumă multe resurse fiziologice.
Pot părea experiențe similare, dar sunt diferite. Depresia, spre exemplu, este o tulburare emoțională, diagnosticabilă conform Manualului de Diagnotic Psihiatric, care printre cele mai comune simptome include: sentimentul de neajutorare, pierderea interesului si a sensului, tristețea.
Burnout-ul poate conduce la depresie, dar să nu uităm, când discutăm despre burnout ne uitam la un proces de expunere la situații percepute stresant, ignorarea îngrijirii stării de bine, care conduce, cu timpul la epuizare.
Depresia nu poate cauza burnout și ea poate apărea și în urma unor evenimente de viață puternice, cum ar fi pierderea unei relații semnificative. Burnout-ul apare de regulă în context profesional, dar mai recent se discută și despre burnout parental. Cineva poate experimenta atât burnout, anxietate, stress și depresie, dar este important să fie identificate simptomele diferențiatoare, deoarece intervențiile necesită abordări diferite.
Cum putem identifica primele simptome de burnout
D.Z.: Care sunt cele mai cunoscute simptome că suferi de burnout? Care este momentul în care trebuie să conștientizăm că oboseala continuă pe care o simțim nu e doar „o fază” și cum putem să recunăaștem acest sindrom la noi sau la cei din jur?
R.L.: Cele mai comune simptome asociate burnout-ului sunt starea de epuizare, de regulă acompaniată de agitație, senzația de copleșire, refuzul de a vedea problemele, retragerea din activitati sociale și profesionale, conflicte și impulsivitate, confuzie.
Este recomandat ca simptomele să fie identificate cât mai incipient, deoarece în stadiile mai avansate pot apărea simptome mai complicate, precum depersonalizarea (simți că nu mai esti tu însuți), starea de gol și pierdere a sensului, abuz de substanța, epuizarea și depresia. Zone negre din perspectiva stării de bine și a sănătății mintale.
Uneori burnout-ul poate fi identificat prin faptul că cei apropiați încep să semnaleze: „Te văd cam absent în ultima vreme”. „Nu crezi că lucrezi cam mult? Pari cam obosită, e totul în regulă?”
E de mare folos să avem relații, de muncă, sau personale, în care să putem auzi lucruri pe care nu ne prea place să le auzim. Pe care avem tendința să le justificăm sau să le respingem. Dar care ne pot scuti de experiențe grele.
Raul Lupaș: Primul pas spre vindecarea de burnout este conștientizarea
D.Z.: Care sunt cele mai simple modalități de vindecare? Care sunt lucrurile la care ar trebui să renunțăm în caz de burnout?
R.L.: Unele cercetări au arătat faptul că 60% din burnout este influențat de ceea ce o persoană face după ce pleacă de la muncă. Primul pas și probabil cel mai important este conștientizarea. O observare onestă vieții, a timpului petrecut după muncă. Există o structură, un plan, ritualuri sănătoase? Sunt integrate activități care îngrijesc fizicul?
Cum ar fi sport, plimbările zilnice, stretching, atenția către o alimentație nutritivă. Dacă acestea sunt o prioritate, șansele de funcționare și protecție împotriva condițiilor psihologice nedorite. Aceste alegeri și ritualuri vor influența calitatea somnului. Ceea ce va avea un impact favorabil asupra minții și a clarității cu care sunt luate deciziile zilnice.
Pentru o relație mai bună cu mintea este benefic să fim informați, cât mai corect, fără a cădea în credințe nefolositoare. Și de asemenea se pot integra practici de mindfulness, cum ar fi exercițiile de respirație sau de scanare a corpului. Dar atenție, fără a căuta detașarea. Conectarea și prezența ne ajută să trăim sănătoși.
Stările emoționale sunt transmisibile
D.Z.: Este burnout-ul „transmisibil” la nivel psihologic? De ce în perioada post pandemică cazurile de burnout au explodat?
R.I.: Stările noastre emoționale sunt transmisibile. Sănătatea noastră mintală și emoțională este influențată de către ceilalți oameni, comunități, spațiul colectiv. Cineva plânge, eu mă întristez. Cineva râde, începem să râdem și ceilalți. Cineva pare furios, deoarece este îngrijorat, iar restul simțim alerta, sub formă de anxietate.
Dacă ne dorim să avem o bună sănătate mintală este important să ne uităm și la cei din imediata apropiere. Cu intenții de suport. Pe lângă faptul că emoțiile sunt transmisibile, noi oamenii ne modelăm și comportamentele.
Pandemia COVID-19, care ne-a împins spre multă noutate și impredictibilitate, ne-a și consumat multe resurse. Anxietate mai multă și consum mare de resurse conduc spre epuizare.
Măsuri preventive ale epuizării la locul de muncă
D.Z.: Care ar fi modalitățile de prevenție împotriva epuizării la locul de muncă? La ce trebuie să renunțăm și ce trebuie să învățăm să facem pentru a munci cu bucurie și plăcere?
R.L.: În ultimii ani tot mai multe companii și organizații, integrează în agenda lor concepte și acțiuni asociate cu sănătatea mintală și starea de bine generală. Desigur și locul de muncă are limitările sale în ceea ce privește păstrarea în armonie a sănătății fiecăruia. Totuși, ce este important:
- mediul de muncă să prioritizeze acțiuni care susțin sănătatea mintală și emoțională a angajaților.
- găsirea modalităților prin care toți angajații să participe la activități ce susțin sănătatea mintală și emoțională. De regulă cei cu provocări evită.
- acordarea suportului și atenției pentru acei angajați din interiorul organizației, care își asumă competențe de suport pentru colegi aflați în dificultăți. Aici pot fi specialiști HR, manageri, leaderi, sau alți angajați. Impactul lor poate face o diferență semnificativă. Dar au nevoie de suport, de regulă extern.
- iar la capitolul ce poate face fiecare dintre noi, este importantă asumarea unui proces constant de grijă pentru resursele personale și pentru funcționarea psihicului. Oricât am vrea ca exteriorul să susțină funcționarea personală, procentul substanțial ține de noi.
Este important, desigur, și să învățăm cum să stabilim limite în relația cu munca și cu ceilalți oameni. Acestea să fie echilibrate, nu rigide, sau neclare. Iar stabilirea lor pornește de la propria persoană și continua prin comunicarea către ceilalți într-un mod agreabil.
În ultima perioadă discuția despre stabilirea limitelor a devenit un topic popular, dar destul de frecvent nu este înțeleasă eficient. Este mai mult despre centrată pe sine și pe propriile nevoi, și excluderea nevoilor celuilalt. Ori nu asta ne dorim de la relații, fie ele de muncă sau personale.
Bucuria la locul de muncă, o utopie?
Cât despre bucuria în muncă, există câteva ingrediente:
- Navigarea tot mai bună stărilor emoționale, pentru a avea loc și spațiu pentru bucurie. Mai puțin negativism, ranchiune, bârfă, comparație, competiție. Mai multă acceptare, apreciere și suport.
- Mai multe valori umanitare și mai puțină căutare a satisfacției imediate
- Un proces constant de definire a propriei identități. Să afli tot mai bine cine ești și să adaptezi asta la munca pe care o faci sau pe care vrei să o faci.
- Și desigur, atenția la relațiile de muncă. Petrecem aproximativ 90.000 de ore cu colegii de muncă. Cel mai mult dintre toate relațiile. Iar impactul și greutatea lor în cum ne simțim și funcționăm este uriaș. Să le facem să fie cât de bune posibil.
Raul Lupaș, psihoterapeut și lector Universitar al Academiei de Științe Economice din București
Raul Lupaș este psiholog clinician, psihoterapeut și coordonator al departamentului corporate în cadrul Mind Education. Este, de asemenea, lector Universitar în cadrul Academiei de Studii Economice, având specializări în psihologia sănătății, psihoterapia cognitive comportamentală și terapia schemelor.
Raul a fost implicat în proiecte de consultanță, training, consiliere și coaching în companii precum Deutsche Bank, Allianz Tiriac, Société Générale, Colliers International, Vodafone, Holcim, Cognyte, Alstom, Michelin, Bosch, Cărturești, DOR, Intesa Sanpaolo, KPMG, Orange, EMAG, Kambi, Astory, Servier, Thomsons etc.
Arii de interes: leadership conștient, relații sănătoase la locul de muncă, sănătate mintală și emoțională în context organizațional, stres, anxietate, identitate și maturitate emoțională, narcisism, sexualitate, coaching relațional, training, consultanță în sănătate mintală la locul de muncă.
