Cum poate fi ”cosmetizată” carnea expirată din magazine. Experții sanitaro-veterinari dezvăluie cum îți poți da seama dacă alimentele sunt proaspete

Carne expirată. Nu puține au fost dățile când oamenii s-au îmbonăvit din cauza alimentelor cumpărate, nu tocmai proaspete. Asta pentru că unii comercianți au obiceiul să ”cosmetizeze” carnea expirată pentru a o putea vinde în continuare. 

Reprezentanţii autorităţilor de control au descoperit adesea produse cu termen depăşit care erau gătite pentru a le fi mascate defectele. Carnea tocată care se apropia de expirare era modelată sub formă de mititei în vederea comercializării rapide pe timp de vară, la caserolă, şi la preţ mai mare.

Carnea expirată se spală cu oțet

Salamul se spală cu oţet sau detergent pentru a i se da un aspect de proaspăt, iar etichetele cu termenul de valabilitate sunt schimbate pentru vânzare peste termen.

Iată cum verifici dacă produsele alimentare sunt conforme şi proaspete!

Carnea de porc/vită

Carnea de porc trebuie să aibă o culoare roşie şi să fie elastică. Dacă o apăsaţi cu degetul trebuie să revină la forma iniţială, să nu rămână cu forma degetului impregnată. Specialiştii sanitar-veterinari recomandă să nu cumpărăm niciodată carne gata tocată, ci să alegem bucata din galantar şi să-i cerem  vânzătorului să o toace în faţa noastră.

Carnea condimentată sau marinată în baiţuri cu ierburi aromatice poate ascunde faptul că e veche. Dacă vreţi să cumpăraţi mâncare gătită de la raioanele hypermarket-urilor, evitaţi tocăturile! Acestea ar putea fi preparate din carne cu termen de valabilitate depăşit.

Conform standardelor, carnea de vită, dar şi alt tip de carne, trebuie să fie de culoare roşu închis, intactă, conform porţiunii, fără cheaguri de sânge sau pudră de oase. Mirosul trebuie să fie unul plăcut.

Carnea de miel

Fiindcă Paştele se apropie, vigilenţa noastră trebuie să crească în aceste zile. Carnea de miel se vinde acum pe toate tarabele, fie autorizate, fie nu, iar riscul îmbolnăvirilor este ridicat.

Carnea de miel sau ied proaspătă e de culoare roz spre roşu, cu o consistenţă fermă şi elastică, atât la suprafaţă, cât şi în secţiune. Prin apăsare cu degetul revine la forma iniţială, iar prin presare exprimă greu suc limpede.

Peştele

Carnea de peşte este extrem de perisabilă, iar cei care o comercializează riscă adesea să rămână cu marfa nevândută. Pentru a scoate profit, apelează la diferite trucuri care, de cele mai multe ori, au urmări grave asupra sănătăţii populaţiei.

Un peşte proaspăt va avea întotdeauna branhiile de culoare roşu-aprins. Asta înseamnă că peştele a fost prins de curând şi nu a stat în galantare mai mult de 24-36 de ore.

După această perioadă, produsul se păstrează la gheaţă, însă, cu timpul, branhiile capătă un aspect rozaliu şi, în final, maroniu. În acest stadiu, peştele începe să miroasă şi să prezinte un mucus specific cărnii stricate. Nu se mai poate consuma sub nici o formă.

Dacă peştele este proaspăt, solzii se vor curăţa destul de greu. Atunci când iei peştele în mână nu trebuie să rămână solzi”, subliniază medicul Eduard Adamescu, nutriţionist.

Peştele proaspăt are un termen de valabilitate mai scurt. Trebuie consumat în ziua în care l-aţi cumpărat şi poate fi ţinut în frigider nu mai mult de o zi dacă este bine sărat. Peştele file în carcasă are un termen de valabilitate mai mare.

Salamul

Produsele din carne din categoria mezelurilor pot fi cel mai greu verificate, întrucât sunt realizate din carne de lucru (ce rămâne în urma porţionării) cu termen de valabilitate îndoielnic. Pentru a le ascunde defectele, dar şi pentru a le spori termenul de valabilitate, salamurile sunt „îmbunătăţite” cu stabilizatori, arome, condimente, conservanţi şi coloranţi.

Deşi nu există mezeluri sănătoase (adesea asociate cu apariţia cancerului la colon), unele dintre ele sunt mai puţin periculoase. Cu cât salamul e mai viu colorat (roşu aprins), cu atât el conţine mai mulţi conservanţi, stabilizatori şi arome. De aceea, e bine să alegeţi un salam cu o culoare apropiată de cea pe care o are carnea în momentul preparării salamului (maronie).

Iaurtul şi laptele

Iaurtul era folosit în trecut pentru conservarea cărnii, pentru a împiedica înmulţirea bacteriilor. Dacă iaurtul nu este desfăcut, rezistă şi două-trei zile peste data de expirare înscrisă pe ambalaj, însă, odată ce l-aţi deschis, trebuie consumat în aceeaşi zi.

Laptele rezistă câteva zile după data de valabilitate dacă este ţinut în frigider la mai puţin de 5 grade Celsius. Atât timp cât nu şi-a schimbat culoarea şi nu are un miros înţepător este sigur pentru consum. Dacă se descompune şi devine brânzos, înseamnă că este stricat. Trebuie consumat în aceeaşi zi în care este deschis.

Pe de altă parte, în cazul brânzei ambalate termenul de valabilitate este mai mare decât în cazul celei proaspete. Păstrată la frigider, rezistă şi o lună de la deschidere. Brânza prospătă, moale, expiră în cinci-şase zile, până când prinde crustă de mucegai.

Ouăle

Ouăle mai vechi de trei săptămâni pot fi suspecte de salmonella şi alte bacterii periculoase pentru sănătatea celor care le consumă. Pentru a le testa prospeţimea, puteţi face următorul experiment: scufundaţi oul într-un pahar cu apă.

Dacă “se duce la fund”, înseamnă că este bun de consum, dacă pluteşte, este stricat, pentru că apa şi conţinutul încep să se evapore. În plus, un ou stricat are un miros puternic de sulf.

În schimb, alimentele uscate precum orezul, sarea, făina şi pastele rezistă zeci de ani, atât timp cât sunt ţinute într-un recipient curat, închis ermetic şi la loc răcoros.

Păstrate în spaţii umede, şi aceste alimente încep să se deterioreze în doi-trei ani. Pastele devin “lăptoase” şi îşi schimbă culoarea, însă nu pun în pericol sănătatea nici atunci.