Cum îmbătrânesc organele interne ale corpului? Metodă inedită care poate determina rata de îmbătrânire

Oamenii de ştiinţă americani spun că pot efectua un test de sânge pentru a verifica cât de repede îmbătrânesc organele interne ale unei persoane şi chiar pentru a estima care dintre ele ar putea ceda primele.

Un test de sânge poate estima acum ce organ din corpul unei persoane este posibil să cedeze curând, potrivit oamenilor de ştiinţă de la spitalul universitar Stanford, din California.

Această metodă poate determina rata de îmbătrânire a organelor şi poate evalua riscul unor boli precum Alzheimer, diabet şi boli de inimă.

Echipa de la Stanford spune că poate monitoriza 11 părţi importante ale corpului, inclusiv inima, creierul şi plămânii. Ei au încercat acest test pe mii de adulţi, majoritatea de vârstă mijlocie sau mai în vârstă.

Studiul sugerează că aproximativ unul din cinci adulţi sănătoşi cu vârsta de peste 50 de ani are cel puţin un organ care îmbătrâneşte într-un ritm semnificativ mai rapid, iar unul până la doi din 100 ar putea avea mai multe organe care să fie mai bătrâne decât vârsta lor biologică.

Factori de care depinde vârsta biologică a fiecărui organ

„Atunci când am comparat vârsta biologică a fiecărui organ cu cea a unui grup mare de persoane sănătoase, am descoperit că 18,4% dintre cei cu vârsta de 50 de ani sau mai mult aveau cel puţin un organ care îmbătrânea mult mai repede decât media, ceea ce îi expune la un risc mai mare de îmbolnăvire a acelui organ în următorii 15 ani”, spune profesorul de neurologie, Tony Wyss-Coray de la spitalul universitar Stanford.

Identificarea organelor care sunt în declin rapid ar putea ajuta la dezvăluirea problemelor de sănătate care ar putea fi iminente, spun cercetătorii într-un articol apărut în revista Nature.

Cercetarea a constatat că îmbătrânirea rapidă a unui organ creşte riscul de mortalitate cu 15 până la 50% în următorii 15 ani, în funcţie de organul afectat. Echipa îşi propune să folosească această predicţie pentru a preveni insuficienţa organelor prin începerea tratamentului înainte ca pacienţii să prezinte semne de boală.

Diferenţa de vârstă a organelor

De exemplu, o inimă „îmbătrânită pentru timpul ei” creşte riscul de insuficienţă cardiacă, în timp ce un creier care îmbătrâneşte rapid ar putea fi mai predispus la demenţă. În cadrul studiului, faptul de a avea unul sau mai multe organe care îmbătrânesc rapid a fost asociat cu un risc mai mare de anumite boli şi de deces în următorii 15 ani.

Părţile corpului pe care le-au verificat cercetătorii includ: creierul, inima, ficatul, plămânii, intestinul, rinichii, ţesutul gras, vase de sânge (artere), ţesut imunitar, muşchi şi pancreas.

Pentru fiecare dintre cele 11 organe, echipa la obţinut un „decalaj de vârstă”: diferenţa dintre vârsta reală a unui organ şi vârsta sa estimată pe baza calculelor algoritmului bazat pe proteine specifice organului.

Cercetătorii au constatat că diferenţele de vârstă identificate pentru 10 din cele 11 organe studiate (singura excepţie fiind intestinul) au fost asociate în mod semnificativ cu riscul viitor de deces din toate cauzele pe parcursul a 15 ani de urmărire. Pentru a ajunge la aceste rezultate, echipa a analizat nivelul proteinelor din sângele a 5.678 de persoane.

Ei au legat aceste niveluri de proteine de organe specifice şi au identificat proteinele ale căror gene erau semnificativ mai active într-un organ în comparaţie cu altele. Cu ajutorul unui algoritm, ei au prezis vârsta biologică a fiecărui organ şi au comparat-o cu vârsta reală a persoanei.

Studiul arată că disparităţile dintre vârsta estimată şi cea reală a 10 din cele 11 organe studiate au fost strâns legate de un risc crescut de deces din diverse cauze în decurs de 15 ani, potrivit sursei citate de News.ro.

Riscuri cardiace asociate îmbătrânirii accelerate a inimii

Persoanele cu îmbătrânire accelerată a inimii, dar care iniţial nu prezentau nicio boală activă sau biomarkeri anormali din punct de vedere clinic, aveau un risc de 2,5 ori mai mare de insuficienţă cardiacă decât persoanele cu o inimă care îmbătrâneşte în mod normal, a arătat studiul.

Faptul de a avea un organ cu îmbătrânire accelerată (definit ca având o vârstă biologică a organului cotată de algoritm cu o deviaţie standard mai mare cu o deviaţie standard decât media grupului pentru acel organ în rândul persoanelor de aceeaşi vârstă cronologică) a implicat un risc de mortalitate mai mare cu 15% până la 50% în următorii 15 ani, în funcţie de organul afectat.

Cei cu creiere „mai bătrâne” aveau de 1,8 ori mai multe şanse de a prezenta declin cognitiv în decurs de cinci ani decât cei cu creiere „tinere”. Îmbătrânirea accelerată a creierului sau a vaselor – oricare dintre ele – a prezis riscul de progresie a bolii Alzheimer la fel de bine ca şi cei mai buni biomarkeri clinici utilizaţi în prezent.

Au existat, de asemenea, asocieri puternice între un scor renal de îmbătrânire extremă (mai mult de 2 deviaţii standard peste normă) şi atât hipertensiunea arterială, cât şi diabetul, precum şi între un scor cardiac de îmbătrânire extremă şi atât fibrilaţia atrială, cât şi atacul de cord.