Cum gestionăm frica de boală? Paşii prin care putem accepta boala mai uşor. Frica de doctor indusă involuntar de părinți

Frica este răspunsul vital, fundamental al ființei umane la un pericol fizic sau emoțional și, totodată, o emoție crucială pentru evoluția omenirii. Dacă nu ar exista senzația de frică, nu am fi capabili să ne protejăm de pericolele care apar și care pot avea consecințe grave. Există și anumite situații când frica apare în mod nejustificat.

Ce este frica?

Frica este una dintre emoțiile umane fundamentale, ce apare ca răspuns la o amenințare externă care pune în pericol viața sau integritatea ființei, în mod real sau perceput ca real.

Ea se referă la răspunsul biochimic, dar și cel emoțional al ființei umane în fața unui pericol. Uneori, frica provine din amenințări reale, însă poate veni și din amenințări care nu există în realitate.

În aceste cazuri, frica este un simptom al unei afecțiuni psihice, precum tulburarea de panică, tulburările de anxietate, fobiile sau tulburarea de stress posttraumatic.

Deși este o emoție negativă și, în general, neplăcută, frica este utilă pentru că îndeplinește un rol important în siguranța și integritatea noastră, deoarece ne mobilizează energetic organismul pentru a reacționa în fața pericolului.

Psihologul Delia Dumitru ne spune care sunt fricile cu care ne naştem, dar şi cele pe care le dobândim în timpul vieţii.

„În cazul în care vorbim despre pacienţii care experimentează boli cronice, este un întreg parcurs. De la apariţia primului simptom, până la pasul în care ei îşi acceptă afecţiunea respectivă.

La apariţia primului simptom, fiecare ia ce decizie doreşte. Unii dintre ei merg către medic, iar alţii din frică sau pentru că nu se preţuiesc foarte mult, amână acest moment.

În cazul în care nu mai amână, consultă medicul respectiv şi aşa putem considera că trece în pasul doi. Când ajunge să primească un tratament, începe să nege. Neagă inclusiv boala. Un exemplu este că îţi închipui că mănânci îngheţată şi negi faptul că mănânci îngheţată. Cam asta se întâmplă cu emoţia pacientului respectiv”, a spus psihologul Delia Dumitru.

Paşii prin care putem accepta boala mai uşor

„Trebuie să ne dăm voie să fim trişti, să ne plângem pierderile. Dacă vorbim despre boli care produc modificări corporale este clar că acolo vorbim de pierderi. Este important ca pacientul să fie susţinut de cercul social, de familie şi prieteni.

La fel de important este ca pacientul să accepte că viaţa este acum o altă viaţa. Acum trebuie să se adapteze la noua viaţă. Sunt pacienţi care poartă diagnostice de peste 10 de ani şi care nu au acceptat că ei trebuie să fie blânzi cu ei.

Să accepte limitările pe care boala le-a adus în viaţa lor”, a mai spus psihologul.

Fricile cu care ne naștem vs. fricile pe care le dobândim pe parcursul vieții

„Prin natura noastră, oamenii au şase frici importante. Cu trei dintre ele ne naştem, precum frica de cădere în gol, de cădere în apă şi zgomot. Celelalte trei sunt cele pe care le dezvoltăm în primii ani de viaţă, iar acestea sunt: frica de moarte, frica de a ne face de râs în public sau jena socială.

În cazul pacienţilor cu boli, putem vorbi de cel puţin trei frici. Putem vorbi de teama de moarte, de durere, iar o alta, dacă vorbim despre pacienţii care au diagnostice unde există stigmatizare socială, se poate activa jena socială.

O parte dintre adulţii de astăzi, în vremea copilăriei erau speriaţi de către părinţi: Dacă nu eşti cuminte, vine doctorul şi îţi face injecţie. 

Trebuie să acceptăm că suntem oameni şi că este normal să ne fie teamă înaintea unei colonoscopii sau RMN. Ţine de noi să facem faţă acelei situaţii.

De multe ori, boala vine în viaţa noastră să ne atragă atenţia că nu suntem pe cel mai bun drum. Creierul nostru face în general o asociere. Asociază spitalul, medicul sau investigaţiile medicale, cu durerea, boala şi uneori chiar cu moarte”, a mai precizat psihologul.