Cum descoperi la timp bolile de tiroidă

Hormonii tiroidieni detin un rol esential in cresterea si dezvoltarea organismului, influentand practic activitatea tuturor organelor. De aceea functionarea normala a tiroidei are importanta cruciala. E adevarat ca, prin pozitia sa superficiala, unele anomalii ale tiroidei (tiroida marita in volum, gusa, noduli tiroidieni) pot fi depistate usor la examinarea zonei, iar semnele bolii sunt de cele mai multe ori semnificative si severe. Pe de alta parte, afectiunile tiroidiene sunt frecvente, afectand aproximativ de 12 % din populatie. Efectul lor asupra organismului este de maxima gravitate si de aceea este important ca ele sa fie depistate precoce si tratate cat mai rapid.

In acest scop testele de laborator si imagistice au un rol important si complementar. Cand trebuie facute aceste investigatii? In primul rand, desigur in cazul aparitiei simptomelor de hipo- sau hipertiroidism sau a unor modificari observate la nivelul tiroidei: crestere in greutate, oboseala, depresie, tulburari de concentrare, senzatie de frig, constipatie, tulburari menstruale, in hipotiroidism; sau oboseala, scadere in greutate, palpitatii, insomnii, tremor, anxietate, in hipertiroidism.

Asociatia Americana a Tiroidei recomanda o prima determinare a hormonilor tiroidieni la 35 de ani, chiar in lipsa oricaror simptome, urmata de repetarea analizelor dupa 5 ani. Chiar daca nu toti medicii considera acest lucru necesar, totusi se recomanda insistent testarea in cazul femeilor dupa varsta de 50 de ani. Exista si situatii in care tiroida se testeaza chiar daca nu exista semne de boala, de exemplu, la bolnavii cu diabet zaharat, osteoporoza, la femeile cu infertilitate. De asemenea, se recomanda inainte de sarcina (in perioada de preconceptie) si o data in primele 3 luni de sarcina. In SUA si in unele tari europene se practica testarea tuturor nou-nascutilor pentru depistarea hipotiroidismului congenital, care netratat poate avea efecte devastatoare asupra dezvoltarii fizice si intelectuale a copilului.

Dozarile hormonale sunt semnificative, accesibile si usor de realizat. Tiroida secreta doi hormoni specifici : tiroxina (T4) si triiodtironina(T3). Ei circula in sange in proportie mare legati de proteine si doar o mica cantitate (in jur de 1%) liberi, desi tocmai aceasta forma actioneaza la nivelul tesuturilor. Productia hormonilor tiroidieni este influentata de un alt hormon, numit TSH (hormon stimulator tiroidian) secretat de hipofiza (o glanda din interiorul creierului). Toate aceste substante – T3,T4, TSH – pot fi dozate in sange in scopul stabilirii diagnosticului.

In cazul hormonilor tiroidieni se masoara forma totala sau libera. Valorile normale sunt: T4 total 11,8-22,6 mcg/dL la nou-nascuti , 6,4-13,3 mcg/dL la copii si 5,4-11,5mcg/dL la adulti ; T4 liber: 0,7-2 ng/dL; T3 total: 32-250 ng/dL la nou-nascuti, 82-245 ng/dL la copii si 80-200 ng/dL la adulti; T3 liber: 260-480pg/dL.

Valori mari apar in hipertiroidism, in unele cazuri de tiroidite sau noduli tiroidieni sau in cazul unui tratament necontrolat, excesiv cu hormoni tiroidieni. Valori mai mici decat cele normale apar in hipotiroidism, in unele forme de tiroidite, afectiuni ale hipofizei, in distructia sau afectarea tiroidei prin iradiere sau interventie chirurgicala. Medicamente ca estrogen, corticosteroizi, contraceptive orale, unele antiagregante, anticoagulante, antiepileptice sau medicamente folosite in afectiunile cardiovasculare pot influenta rezultatele testului. De asemenea, daca ati facut investigatii radiologice cu substanta de contrast, testarea trebuie amanita cel putin o saptamana .

Valorile normale ale TSH (hormonul stimulator tiroidian) sunt: 1-39mU/L la nou- nascuti, 0,7-6,4 mU/L la copii si 0,4-4,2 mU/L la adulti. Valori mai mari se intalnesc in hipotiroidism, unele tiroidite, iar cele mai mici in hipertiroidism, in afectarea hipofizei , in primul trimestru de sarcina. Unele afectiuni tiroidiene (de exemplu, unele forme de hipertiroidism sau tiroidite) sunt de natura autoimuna, de aceea se poate indica determinarea unor anticorpi specifici in sange.

Ecografia tiroidiana poate oferi date privind forma, marimea si structura glandei tiroide, informatii care insa nu pot stabili nivelul secretiei hormonale. De exemplu, ea poate indica marimea de volum a tiroidei, prezenta de noduli (structuri solide) sau chisturi( formatiuni cu continut lichid), numarul, marimea si localizarea lor.

Scintigrafia tiroidiana foloseste o substanta radioactiva care este captata de tiroida, incarcarea acesteia fiind examinata ulterior pe imagini ale organului. Se studiaza marimea, forma tiroidei, prezenta unor formatiuni (noduli) si mai mult daca acestia sunt mai activi sau mai putin activi decat nivelul normal (pe scintigrama apar zone reci sau calde).
Inainte cu 2 ore de test nu se mananca nimic. Cu o saptamana inainte de investigatie nu se iau medicamente antitiroidiene si poate fi recomandata o dieta cu un continut scazut in iod. Substanta radioactiva poate fi administrata intravenos sau oral (inghitita). Dupa cateva ore (in functie de substanta folosita) cu ajutorul unui aparat se obtin imagini ale tiroidei. O alta determinare se face dupa alte 24 de ore.

Biopsia tiroidiana presupune obtinerea unui mic fragment de tesut, care apoi e analizat microscopic. Se poate face cu un ac sau printr-o incizie. Se foloseste mai ales pentru a preciza natura unui nodul sau pentru a determina cauza unei gusi.

In functie de rezultatele obtinute, medicul poate indica si alte investigatii: tomografie computerizata sau examen RMN.