Aproximativ 40% dintre cazurile de cancere de sân postmenopauză, pozitive pentru receptori hormonali, pot fi legate de excesul de grăsime corporală, sugerează un studiu spaniol publicat online în Journal of Epidemiology & Community Health.
Această proporţie este semnificativ mai mare decât unul din 10 astfel de cazuri atribuite în prezent excesului de greutate, folosind măsura utilizată pe scară largă a indicelui de masă corporală (IMC), şi indică faptul că impactul real al obezităţii asupra riscului de cancer de sân a fost probabil subestimat, spun cercetătorii.
IMC nu este o măsură foarte precisă a grăsimii corporale, în special la femeile în vârstă, deoarece nu ţine cont de vârstă, sex sau etnie, subliniază ei, potrivit medicalexpress.com.
Studiul multicontrol (MCC) spaniol şi-a propus să evalueze factorii de mediu şi genetici asociaţi cu cancerele de intestin, sân, stomac şi prostată şi leucemia limfocitară cronică în rândul persoanelor cu vârste cuprinse între 20 şi 85 de ani.
Toate participantele au fost chestionate cu privire la factorii de risc potenţial influenţi: datele sociodemografice, stilul de viaţă şi istoricul medical şi reproductiv personal/familial.
Informaţiile despre regimul alimentar au fost colectate prin intermediul unui chestionar semi-structurat validat care a cuprins 140 de elemente privind frecvenţa alimentelor, iar un chestionar autoadministrat a fost utilizat pentru a colecta informaţii privind consumul obişnuit de alcool între vârstele de 30 şi 40 de ani.
CUN-BAE clasifică grăsimea corporală ca: mai puţin de 35%; 35-39,9%; 40-44,9%; şi 45% şi peste. IMC clasifică greutatea ca: mai puţin de 25kg/m2; 25-29,9; 30-34,9; şi 35 şi peste.
Media IMC a fost puţin peste 26 în grupul de comparaţie şi puţin peste 27 în cazul femeilor cu cancer de sân; media CUN-BAE a fost puţin sub 40% şi, respectiv, aproape 40,5%.
Un IMC sub 25 (referinţă) a fost observat la 45% dintre femeile din grupul de comparaţie şi la 37% dintre cele cu cancer de sân. Un IMC de 30 sau mai mare, care înseamnă obezitate, a fost observat la 20% şi, respectiv, la puţin peste 24%.
Un CUN-BAE sub 35% (referinţă) a fost observat la 20,5% dintre femeile din grupul de comparaţie şi la 16% dintre cele cu cancer de sân. Un CUN-BAE de 40% sau mai mare a fost observat la puţin peste 46% dintre femeile din grupul de comparaţie şi la 53% dintre cele cu cancer de sân.
Un CUN-BAE de 45% sau mai mare a fost asociat cu dublarea riscului de cancer de sân postmenopauză, comparativ cu un CUN-BAE de sub 35%.
Nu a fost observată o tendinţă similară pentru IMC, ceea ce a determinat cercetătorii să estimeze că 23% din cazurile de cancer de sân erau atribuibile excesului de grăsime corporală prin utilizarea IMC, dar 38% prin utilizarea CUN-BAE.
Aceste diferenţe au fost evidente numai pentru cancerele cu hormoni pozitivi (680 de cazuri), pentru care proporţiile estimate atribuibile excesului de grăsime corporală au fost de 20% (IMC) şi 42% (CUN-BAE).
Factorii cauzali nu au putut fi stabiliţi pe baza constatărilor acestui studiu caz-control, spun cercetătorii, care recunosc, de asemenea, că formula CUN-BAE a fost calculată pe baza unui eşantion de persoane sedentare şi că numărul de cancere de sân care nu erau hormonale pozitive a fost mic.
Cu toate acestea, cercetătorii concluzionează că „rezultatele studiului indică faptul că excesul de grăsime corporală este un factor de risc semnificativ pentru cancerul de sân cu receptor hormonal pozitiv la femeile aflate în postmenopauză”.
„Constatările sugerează că impactul asupra populaţiei ar putea fi subestimat atunci când se utilizează estimările tradiţionale ale IMC şi că ar trebui luate în considerare măsuri mai precise ale grăsimii corporale, cum ar fi CUN-BAE, atunci când se estimează povara cancerului atribuibilă obezităţii în cancerul de sân postmenopauză”, au mai precizat autorii într-un comunicat, subliniind că acest lucru este crucial pentru planificarea unor iniţiative de prevenţie eficiente.
