Cum a reușit o femeie să supraviețuiască după ce a fost înghețată de vie. Medic: „Corpul era rece, complet rigid, exact ca o bucată de carne scoasă din congelator”

O femeie de 19 ani a reușit să supraviețuiască după ce a fost înghețată de vie. Iar medicii spun că acesta nu e un lucru atât de neobișnuit cum ar părea și că astfel de cazuri sunt mai frecvente decât am crede. 

Într-o dimineață de iarnă, în Minnesota, în anul 1980, un bărbat pe nume Wally Nelson a dat peste corpul prietenei sale, care zăcea în zăpadă la doar câțiva metri de ușa sa.

Jean Hilliard, în vârstă de 19 ani, a făcut pană la mașină în timp ce se întorcea la casa părinților ei după o noapte petrecută în oraș. Îmbrăcată doar într-un palton de iarnă, mănuși și cizme, ea a plecat pe jos, deși afară erau  -30 de grade Celsius pentru a cere ajutor. La un moment dat, a căzut și și-a pierdut cunoștința. Timp de șase ore, corpul lui Hilliard a zăcut în frig până a înghețat complet.

„Am luat-o de guler și am tras-o pe verandă”, a relatat ulterior Nelson într-un interviu pentru Minnesota Public Radio. „Am crezut că a murit. Era rigidă ca un băț, dar am văzut câteva bule ieșindu-i din nas.”

Fără intervenția rapidă a lui Nelson, Hilliard ar fi murit din cauza hipotermiei. În schimb, povestea ei a devenit parte a folclorului medical și a unei curiozități științifice.

Cum a supraviețuit după ce a înghețat complet?

Poveștile despre oameni care supraviețuiesc temperaturilor extreme sunt suficient de neobișnuite pentru a atrage atenția presei, dar nu sunt rare. De fapt, medicii din zonele în care se înregistrează adesea temperaturi extrem de scăzute spun că acest fenomen e destul de întâlnit, așa că nu se grăbesc să declare decesul unei persoane înghețate, până când corpul nu ajunge la o temperatură normală.

Conștientizarea faptului că hipotermia extremă nu este neapărat sfârșitul vieții a devenit baza terapiei în sine. În condiții controlate, scăderea temperaturii corpului poate reduce metabolismul și pofta de oxigen a corpului. În mediu medical sau în cazuri rare, în afara acestuia, un corp cu o temperatură scăzută își poate încetini procesul morții suficient pentru a face față unui puls slab, cel puțin pentru o perioadă.

Ceea ce face povestea lui Hilliard să iasă în evidență este natura extremă a stării ei de hipotermie. Temperatura corpului ei era cu puțin sub 27 de grade Celsius, cu 10 grade mai jos decât a unei persoane sănătoase. Ea era, aparent, înghețată. Fața ei era cenușie, ochii erau rigizi, iar pielea sa era atât de dură încât nu putea fi înțepată cu un ac hipodermic.

Conform lui George Sather, medicul care a tratat-o, „Corpul era rece, complet solid, exact ca o bucată de carne scoasă din congelator.”

Cu toate acestea, în doar câteva ore, încălzită cu ajutorul pernelor calde corpul lui Hilliard și-a revenit. La prânz deja vorbea și, având doar degetele amorțite și degerături, a fost externată rapid și apoi și-a trăit viața normal, fără a fi afectată de noaptea în care coprul ei a înghețat complet.

Pentru prietenii și familia sa, totul a fost rezultatul puterii rugăciunii. Dar ce spune biologia despre acest caz?

Spre deosebire de multe materiale, apa ocupă un volum mai mare, în stare solidă decât în stare lichidă. Această expansiune este o veste proastă pentru țesuturile corpului, deoarece conținutul lor lichid poate să se umfle până la punctul de a rupe țesuturile.

Chiar și câteva cristale de gheață apărute în locul nepotrivit pot să străpungă membranele celulare, cauzând degerături.

Diverse animale au dezvoltat modalități de adaptăre ingenioase pentru a face față pericolelor cristalelor de gheață ascuțite și expansiunii în condiții de temperaturi scăzute. Peștii de adâncime cunoscuți sub numele de pești negri antarctici produc glicoproteine ca un fel de antigel natural, de exemplu.

Cum a rezistat la îngheț

Cu puține informații exterioare, este greu de spus cu siguranță cum a rezistat corpul lui Hilliard la îngheț. Există ceva unic în chimia corpului ei? Sau chiar în compoziția țesuturilor sale?

Posibil. O întrebare mult mai importantă este ce înseamnă exact „înghețat” în acest caz. Cu toate că temperatura de bază a corpului lui Hilliard era raportată ca fiind cu mult peste punctul de îngheț, există o diferență semnificativă între a fi „răcit până în măduva oaselor” în sens figurat și a avea sânge solidificatat în vene.

Faptul că suprafața corpului ei era rece și albă, iar ochii păreau sticloși și „solizi” ar putea fi, de asemenea, mai puțin surprinzător. Corpul închide canalele către vasele de sânge sub piele pentru a menține funcționarea organelor, până în punctul în care un corp poate părea cenușiu și să rămână foarte rece la atingere.

Din cauza venelor micșorate acoperite de straturi subțiri de piele deshidratată aflate sub presiune, fiind comprimate de mușchii rigizi, acul folosit de personalul medical s-a îndoit în încercarea de a străpunge pielea.

Cu puține informații, în afară de câteva relatări surprinzătoare, putem doar să speculăm dacă corpul „înghețat” al lui Hilliard a fost tipic, deși șocant, sau, într-adevăr, straniu unic în capacitatea sa de a rezista unei schimbări de stare atât de extreme. Cu toate acestea, nu există îndoială că ea a avut noroc.