Cu ce probleme se confruntă pacienții non-Covid pe perioada pandemiei?

Ce se întâmplă cu pacienții care nu mai au acces la servicii medicale din cauza pandemiei? Câți dintre pacienții cu boli reumatismale inflamatorii se confruntă cu această situație?

Aproximativ 62% dintre pacienţii cu boli reumatismale inflamatorii se confruntă „cu mari probleme” pe perioada pandemiei de COVID-19, din cauza lipsei accesului la servicii medicale, a dificultăţii de a ajunge la spital, mulţi dintre ei temându-se că se pot infecta cu SARS-CoV-2, potrivit unei cercetări realizate de Asociaţia Pacienţilor cu Boli Reumatismale Inflamatorii din Transilvania ART şi Coaliţia Organizaţiilor Pacienţilor cu Afecţiuni Cronice din România – COPAC.

Studiul, realizat în luna octombrie pe un eşantion de 224 pacienţi cu boli reumatismale inflamatorii – poliartrită reumatoidă, spondilită anchilozantă, sclerodermie, artrită psoriazică, lupus şi alte afecţiuni din gama artritelor, a fost prezentat la Forumul Naţional al Asociaţiilor de Pacienţi, ce se desfăşoară online, începând de miercuri, pe o perioadă de trei zile.

Cu ce probleme se confruntă acești pacienți pe perioada pandemiei?

Potrivit unui comunicat de presă al COPAC, transmis AGERPRES, 36,1% dintre pacienţii cu boli reumatismale inflamatorii spun că problema cea mai mare cu care se confruntă în perioada pandemiei cu noul coronavirus este lipsa accesului la servicii medicale.

Pentru 20,2% problema majoră constă în dificultatea de a ajunge la spital, pentru 2,9% lipsa tratamentului şi pentru 2,8% lipsa unui anumit medicament. Pentru 38% prevalează teama de a nu se infecta cu SARS-CoV-2, se precizează în comunicat.

Conform cercetării, 35,9% dintre aceşti pacienţi au spus că nu au fost niciodată la medicul reumatolog în acest an, iar 21,5% doar trei ori. O treime (33,5%) dintre cei chestionaţi au precizat că au fost la medicul reumatolog de câte ori au avut nevoie.

„Mai grav este că 29,5% dintre pacienţi şi-au întrerupt tratamentul, menţionând motive precum: lipsa accesului la medicul curant, spitalul în cauză nefiind accesibil şi bolnavilor cronici, perioade în care nu s-a găsit medicamentul necesar, lipsa accesului la controlul periodic, imposibilitatea schimbării medicaţiei în situaţiile în care acest lucru se impunea din cauză că a lipsit accesul la medicul curant, necunoaşterea planului de tratament în lipsa comunicării cu medicul”, indică sursa citată.

Totodată, pacienţii spun că toate spitalele ar trebui să aibă circuite şi pentru bolnavii cronici, nu doar pentru cei cu COVID, iar cronicii ar trebui să aibă acces unde au fost trataţi şi înainte.

Câți dintre acești pacienți aveau nevoie de internare?

Potrivit cercetării, 29% dintre respondenţi au susţinut că au avut nevoie de internare în această perioadă, însă nu au făcut acest lucru fie pentru că se tem de contaminare, fie spitalul la care se tratau a devenit COVID. De asemenea, ei au invocat aşteptarea lungă pentru a ajunge la programare, ca şi lipsa locurilor în spital.

„23,6% dintre pacienţi afirmă şi că au avut dificultăţi la locul de muncă din cauza bolii. Aici s-a specificat dificultatea de a ajunge la birou din cauza problemelor de sănătate, dar şi a temerii de a merge cu transportul în comun, precum şi acceptarea cu dificultate a telemuncii sau suspendarea pe o perioadă a contractului de muncă”, mai arată cercetarea.