Cosmina Grigore, supraviețuitoare de cancer: Cancerul este un Maestru. Un adevărat ghid pentru viață. La nivel de societate, direcția în care mergem nu favorizeaza sănătatea

Cosmina Grigore, supraviețuitoare de cancer: Cancerul este un Maestru. Un adevarat ghid pentru viață. La nivel de societate, direcția în care mergem nu favorizeaza sănătatea.

Sunt oameni care trec neobservați, iar cuvintele lor sunt seci, fără culoare. Sunt oameni care devin stridenți prin insistență, iar cuvintele lor devin poluare fonică. Sunt oameni delicați, oameni timizi, oameni insistenți, oameni fără empatie, oameni de toate felurile.

Dar există și o categorie aparte, unică, rară: oamenii care și-au găsit adevărul propriu, iar asta le dă o aură specială, pe care poate nu o vezi, dar o simți. Sunt oameni, cizelați și modelați până la celulă de loviturile vieții, care au reușit să-și și găsească propriul mod de ființare și să trăiască în consecință.

Un astfel de om este și Cosmina Grigore, supraviețuitoare a cancerului de sân, primul Patient Coach din România și președintele Asociației Imunis. Diagnosticată cu această boală cruntă în urmă cu nouă ani, Cosmina a acceptat să ne vorbească într-un interviu emoționant despre cum a învățat să supraviețuiască, despre cum cancerul i-a fost maestru, ajutând-o să trăiască „în integritate de sine”.

Cosmina Grigore: Aveam 27 de ani și nu stiam efectiv cum se face să te vindeci de cancer

Cosmina, în 2013 ai fost diagnosticată cu cancer de sân. Au trecut 9 ani! Se poate spune că trăiești o nouă viață? Te-ai schimbat ca om, ca femeie, din momentul diagnosticării? Ești un om diferit de cel de dinaintea cancerului?

Ce intrebare frumoasa si complexa. Raspunsul scurt este da. Iar daca ar fi sa intru putin in detalii as spune urmatoarele: mi-am dorit sa ma transform. Nu mi-am dorit sa ma vindec ci mi-am dorit sa invat sa traiesc in aliniament cu sufletul meu si ACEASTA DORINTA mi-a vindecat planurile care necesitau vindecare si continua sa o faca.

Nu am pornit la drum cu dorinta de vindecare pentru ca efectiv nu stiam cum sa fac asta – aveam 27 de ani si nu stiam efectiv cum se face sa te vindeci de cancer. Boala aceasta este una foarte complexa si foarte profunda. Nu doar corpul trebuie vindecat, ci si corpul emotional, mental, spiritual.

Nu mi-am dorit să mă vindec, ci mi-am dorit sa învăț să trăiesc în aliniament cu sufletul meu

Asa ca mi-am dorit ca, indiferent cat am de trait, sa ma concentrez pe a-mi asculta sufletul. Nimeni si nimic din ce este lumesc nu putea sa-mi ofere o garantie. Asa ca nu am mers pe garantii, am mers pe inspiratie. A trai o viata inspirat inseamna a trai o viata „in spirit”. Partea indestructibila, partea noastra eterna. Aceasta decizie mi-a oferit pana acum 9 ani de viata si sunt recunoscatoare pentru fiecare zi in care sunt aici. Ma bucur.

In continuare nu am nicio garantie, in continuare ascult ghidajul sufletului meu. El este motivul pentru care sunt in viata de dinainte de cancer si motivul pentru care traiesc in principal. Sunt, dupa 9 ani, tot mai aproape de femeia visurilor mele. Fiecare an este o etapa de constructie. In constructii demolezi, faci loc, ai nevoie de teren, de strategie, de muncitori, de etape de „asezare a constructiei” etc. Consider ca pe masura ce lucrez la mine pot arata oamenilor cine sunt.

Nu te poti transforma in ce nu esti. Te poti acoperi de balast – traume, frici, tipare mentale, obsesii, idei fixe, dorinta de a demonstra, de a-i salva pe ceilalti, de control etc –dar adevarul tau – sufletul – e mereu acolo. Deci, de 9 ani lucrez la a da jos balastul ca sa ajung la mine tot mai mult, tot mai bine, constant.

Corpul este un microcosmos care ne este dat în folosință pe o perioada scurtă de timp. De regulă, ne batem joc de această minune

Ești o supraviețuitoare a cancerului de sân de 9 ani. De ce preferi acest termen celui de „vindecată”? Când spui că „supraviețuiești” unei boli/situații/stări de fapt, acest lucru implică acceptarea existenței acelei boli/situații/stări de fapt. Tu ai acceptat cancerul?

Întreb asta, pentru că sunt multe persoane care tind să nege existența unei boli grave, o ascund, nu vorbesc despre ea. O transformă într-un tabu și adesea mor blocați în această negare. Cât de importantă este acceptarea unei boli, în cazul de față a cancerului?

In plan fizic, cancerul este o boala cronica. Bolile cronice sunt boli cu care traim. Cancerul poate metastaza oricand. Recidiva. Nu putem controla asta. Am acceptat neputinta mea de a controla asta si m-am concentrat si ma concentrez pe a invata cum sa nu incurc corpul, cum sa nu-l ranesc, cum sa nu-i fac rau, cum sa ii facilitez procesele extraordinare pe care stie sa le faca.

Eu nu stiu sa fac sange, corpul meu stie. Eu nu stiu sa produc urina, corpul meu stie. Eu nu stiu sa fac dintii de lapte sa cada in timp ce ii pregatesc pe cei permanenti. Corpul meu stie. Eu nu stiu sa produc ovule. Sperma. Corpul nostru stie. Corpul este un microcosmos care ne este dat in folosinta pe o perioada scurta de timp. De regula ne batem joc de aceasta minune, de acest laborator de miracole.

Ca sa invat sa traieesc in aliniament cu sufletul meu a fost necesar sa fiu dispusa sa invat sa traiesc in integritate. Nimeni nu ne invata asta. Sa fii sincer cu ce-ti faci fizic, mental, emotional, spiritual. Cancerul vine sa te invete asta: INTEGRITATE DE SINE. Acum, sa nu vrei sa recunosti ca ai cancer si, simultan, sa vrei sa ajungi spre o stare in care nu ai cancer este ca si cand ai cere cuiva sa iti spuna cum sa ajungi la Paris, dar refuzi sa-i spui unde te afli. Nu te va putea ghida!

Mai mult decat atat, rusinea este o frecventa joasa care te va tine legat de frecventele joase. Acestea nu aduc vindecare. Rolul lor este sa iti spuna ca ajungi la capatul de jos al fiintarii unde lucrurile nu stau tocmai roz. Acceptarea bolii inseamna acceptarea locului in care te afli. De acolo poti primi ghidaj. Pe toate planurile. Acceptarea iti deschide usile. Apoi urmeaza alte etape.

Deci da, acceptarea este parte din a invata sa traiesti in integritate de sine. Da, am ajuns aici, da imi este greu acum, da, habar n-am avut sa am grija de mine si sa onorez corpul, dar sunt dispus sa invat. Si este tot ce isi doreste Universul sa auda.

Cosmina Grigore: Cancerul este un Maestru. Un adevărat ghid pentru viață

Care a fost reacția ta în momentul în care ai aflat că suferi de cancer. „Cancer” e un cuvânt cu o încărcătură extrem de puternică. Un diagnostic de cancer poate crea un șoc emoțional extrem, deși poate simptomele nu sunt întotdeauna cele mai grave, în sensul că poate nu există o durere puternică sau o deteriorare fizică evidentă.

Spre deosebire de o persoană care ajunge chircită de durere la Urgențe și i se spune că are un ulcer sau o entorsă. Nimeni nu este speriat când i se spune că are ulcer sau cistită sau pietre la rinichi, deși există poate o durere imensă.

Cum ai manageriat tu primele momente de după aflarea diagnosticului? Ce sfat i-ai da cuiva care tocmai a aflat că are cancer, astăzi?

Cancerul este un Maestru. Un adevarat ghid pentru viata. Problema este ca nu a avut un PR foarte bun. De-a lungul timpului societatea nu prea s-a priceput sa construiasca din cancer brandul complex care este. Cancerul a fost ilustrat, si inca este, doar in conotatii negative ceea ce ne face noua – ca omenire – un cumplit deserviciu. Pentru ca nu ne permite sa ii intelegem menirea si, drept urmare, nu ne permite sa accesam lectiile pe care cancerul vine sa ni le ofere.

Ai ratat lectia, ai ratat sansa. Si asta facem de atat de multi ani.

Incidența tot mai mare a cancerelor ne arata inclusiv faptul că, la nivel de societate, direcția în care mergem nu favorizeaza sănătatea.

Imi amintesc faptul ca atunci cand am fost diagnosticata, la cateva zile dupa, am aflat de povestea lui Kris Carr – o tipa care traieste cu cancerul si acum. Povestea ei m-a facut sa ma intreb: „oare este ceva ce inca nu intelegem despre aceasat boala?” Si am inceput sa o studiez. Am inceput sa studiez pacientii care au supravietuit si asta spun si voi spune: pacientii care au supravietuit trebuie ascultati, intelesi, studiati. Ei au deblocat coduri pe care altii nu reusesc sa le deblocheze.

Si atunci e clar ca pacientii supravietuitori trebuie sa fie parte din procesul de vindecare a oricarui pacient recent diagnosticat. Povestea lui Kris si intrebarile pe care mi le-am pus cand am fost recent diagnosticata au cascadat in povestea de viata pe care o am acum.

Sincera sa fiu, cuvantul cancer nu m-a speriat prea mult. Este, da foarte dureros sa vezi cum poate sa ajunga un om – stadiile terminale, prin cata suferinta trece.. este cumplit, da. Insa prefer sa-mi construiesc propiile mele repede despre acest cuvant si aceasta boala. A fost, intr-adevar un soc nu prin prisma cuvantului cancer ci prin prisma constientizarii situatiei limita in care permisesem sa ajung. Nu cuvantul ma speria ci faptul ca daca nu reusesc sa redresez si devine ireversibil si ratez posibilitatea de a trai frumos.

Unei persoane recent diagnosticate i-as spune atat: viata noastra ne este ghid, iar cancerul este un maestru intelept. Esti pregatit sa lucrezi cu un maestru?

Cosmina Grigore, patient coach Asociația Imunis

Ai decis nu doar să te ajuți pe tine. Ai decis să ajuți și alte supraviețuitoare de cancer. Ai înființat Asociația Imunis, prin care derulezi proiecte inovatoare, unice în România, precum Caravana Noul Pacient cu Cancer, Școala pentru prevenție și vindecare sau Feminitate dupa cancer. Ești primul pacient devenit Patient Coach din România, consilier în nutriție, instructor de Pilates, ai urmat cursuri de nutrigenomică, Navigator de pacienți si scoala de asistenti medicali.

Vorbește-ne puțin despre partea aceasta a vieții tale. Care este viziunea ta în ceea ce privește persoanele diagnosticate cu cancer. Ce crezi că este neadecvat acum, în programul național de oncologie. Ce este bine și ce trebuie schimbat?

Sistemul de sanatate din Romania este un mastodont din care ma inspir mult in ceea ce construiesc la Imunis. Sunt multe specialitati medicale pe care le ador si le onorez si personal consider ca multi dintre specialisti si multe din specialitati nu beneficiaza de contextele optime.

Cumva contextele oferite simt ca nu onoreaza ideea procesului de vindecare. Sunt enorm de multe lucruri care trebuie imbunatatite, mi-ar placea mult sa fiu parte din procesul de regandire a sanatatii in Romania. Dar cine stie? In ce priveste viziunea mea pentru pacientii cu cancer, urmeaza sa lansez o carte.

Cosmina Grigore: Nu stiu să spun cu câți pacienti am lucrat, am interacționat, pe câți am inspirat până acum. Poate 1000 sau mai mult

Poți să ne spui cam câți oameni ai ajutat până acum? Ți-a rămas în memorie o schimbare majoră de percepție a vieții a unei paciente cu cancer după ce a participat la programele Imunis? Ce te emoționează cel mai mult, ce te face să mergi mai departe și de unde îți iei energia?

Nu stiu sa spun cu cati pacienti am lucrat, am interactionat, pe cati am inspirat pana acum. Poate 1000 sau mai mult. Am multe paciente si multi pacienti care m-au impresionat si ma impresioneaza profund constant. Mi-a placut mult si imi vine acum in minte o pacienta care mi-a spus: „nici nu mai e vorba despre faptul ca am cancer, ci despre cat de ulte lucruri frumoase descopar la mine!”

Ma emotioneaza viata. Sunt o fire foarte sensibila si foarte profunda. Ma emotioneaza cand omul incepe sa fie bland cu el insusi intr-un mod constructiv, care sa-i onoreze sufletul. Ma emotioneaza puterea lui impreuna, ma emotioneaza forta oamenilor, a femeilor care se vindeca. Ma emotioneaza iubirea impartasita.

Energia mi-a iau din procesul de con-creare a vietii pe care simt ca si-o doreste sufletul meu, de la oamenii din ciata mea care ma inspira si, binenteles, din relatia mea cu sotul meu si fetita noastra.