Consecinţele unui obicei pe care îl au majoritatea persoanelor: risc de cancer şi de boli cardiovasulare, obezitate şi slăbirea imunităţii

În medie, adulţii au nevoie de 7, până la nouă ore de somn pe noapte, conform National Sleep Foundation, dar cei mai mulţi abia trec de şase ore de somn pe noapte. Iar obiceiul de a merge la culcare după miezul nopţii va genera anxietate şi o serie întreagă de consecinţe negative.

Cancer

Într-un studiu efectuat pe 23.995 de femei din Japonia s-a demonstrat că un somn scurt, de 6 ore sau mai puţin pe noapte, era asociat unui risc mai mare de cancer la sân, în comparaţie cu femeile care dormeau cel puţin şapte ore pe noapte. Cercetătorii suspectează că melatonina, secretată de glanda pineală, este factorul cheie în această legătură între somn şi cancer. O durată mai mică a somnului rezultă într-o durată mai mică de secreţie nocturnă a melatoninei, iar un nivel scăzut al melatoninei a fost asociat unui risc sporit de cancer mamar.

Slăbirea sistemului imunitar

Impactul somnului insuficient asupra sistemului imunitar nu a beneficiat de prea multă atenţie, deşi a fost demonstrat că privarea de somn activează mecanismele de apărare şi duce la creşterea nivelului anumitor citokine inflamatorii (mesageri celulari IL-6 şi TNF) în rândul adulţilor tineri. Într-un experiment efectuat pe participanţi sănătoşi care au fost obligaţi să doarmă doar 6 ore pe noapte, cercetătorii au descoperit că secreţia de IL-6 a crescut în rândul ambelor sexe, iar producţia de TNF-alpha a crescut în rândul bărbaţilor. Atât IL-6 cât şi TNF-alpha sunt markeri ai inflamării sistemice ce provoacă durere şi care pot duce la osteoporoză şi la afecţiuni autoimune.

Într-un alt studiu, cercetătorii au descoperit că restricţionare perioadei de somn avea drept consecinţă reducerea producerii de anticorpi ca reacţie la vaccinare. În participanţii vaccinaţi pentru gripă imediat după o serie de şase nopţi cu foarte puţin somn (4 ore pe noapte), nivelul anticorpilor a scăzut cu mai bine de 50% în următoarele 10 zile de la vaccinare în comparaţie cu persoanele vaccinate după şase nopţi de somn normal.

Riscuri cardiovasculare

Reducerea cantităţii totale de somn este asociată atât unei creşteri a numărului de evenimente cardiovasculare cât şi afecţiunilor cardiovasculare. În cadrul unui studiu amplu, Nurses’ Health Study, cercetătorii au descoperit dovezi ce atestă existenţa unui risc mai mare de probleme coronariene în rândul femeilor care dorm mai puţin de 7 ore pe noapte în comparaţie cu femeile care dormeau, în medie, opt ore pe noapte. Un alt studiu a arătat că persoanele care dormeau în medie 5 ore pe noapte prezentau un risc de 2-3 ori mai mare de a suferi un atac de cord sau un atac cerebral. Rezultate similare au fost observate în cercetările asupra persoanelor care lucrează în ture, ce au parte de dereglări ale ritmului circadian. Deşi cercetătorii sunt siguri de existenţa unei legături între somnul prea scurt şi riscul cardiovascular, aceştia nu au identificat cauza acestui eveniment.

Obezitatea

Din ce în ce mai mulţi oameni de ştiinţă ajung la concluzia că deficitul de somn este una dintre cauzele obezităţii. Autorii unui studiu efectuat pe 1.024 de voluntari (Wisconsin Sleep Cohort Study) arată că somnul insuficient duce la alterarea modului în care corpul gestionează hormonii care reglează apetitul. Participanţii au fost studiaţi cu un polisomnograf şi au relatat obiceiurile de somn cu ajutorul unor chestionare şi unor jurnale de somn. De asemenea, voluntarii au oferit mostre de sânge în fiecare dimineaţă, acestea fiind analizate pentru leptină, ghrelină, adiponectină, insulină, glucoză şi profilul lipidic.

După ce au analizat aceste elemente, alături de obiceiurile de somn şi indicele de masă corporală al fiecărui participant, cercetătorii au identificat o legătură între durata somnului şi indicele de masă corporală. Cu cât IMC-ul era mai mare, cu atât durata de somn era mai mică în rândul participanţilor ce dormeau mai puţin de 8 ore pe noapte (74,4% dintre voluntari). Dincolo de IMC, somnul scurt era de asemenea asociat unui nivel mic al leptinei şi unul mare al ghrelinei. Ţinând cont că nivelul redus al leptinei şi cel crescut al ghrelinei duc la creşterea apetitului, această descoperire explică nivelul mai mare al indicelui de masă corporală.