Din cuprinsul articolului
Confabulația este o tulburare de memorie care poate să apară la pacienții care au avut leziuni la nivelul creierului dar și ale lobilor frontali. În prezent, nu se cunoaște cauza exactă de apariției a confabulației, iar boala nu are încă tratament.
În termeni medicali, confabulația este definită drept producția spontană de amintiri false. Mai exact, cel în cauză fie are amintiri despre evenimente, situații care de fapt nu s-au petrecut niciodată în realitate. Fie se luptă cu amintiri despre unele situații reale dar nu mai știe când au avut loc evenimentele, timpul dispare din memorie.
Din păcate, cauza exactă a acestei condiții nu este cunoscută. Cu toate acestea, se crede că de vină sunt anumite afecțiuni neurologice.
În anul 1900, psihiatrul german Karl Bonhoeffer a inventat termenul de confuzie. L-a utilizat pentru a descrie când un individ dă răspunsuri false sau răspunsuri ireale. Practic, pacienții aceștia nu vor să creeze povești false, însă subconștientul lor creează astfel de povești ca pe o modalitate de a ascunde pierderea memoriei. Aceștia nu știu că nu spun adevărul.
Trebuie specificat că această confabulație nu este catalogată drept o tulburare în sine. Aceasta, spun medicii, este de fapt un simptom al unei tulburări de bază.
O mulțime de factorii pot duce la apariția confabulației. De exemplu, tulburările de memorie, leziunile creierului sau alte tulburări de sănătate mintală. Medicii spun că persoanele care au astfel de simptome au leziuni în două zone ale creierului: în lobii frontali și în corpul calos. Lobul frontal fiind cunoscut pentru rolul său important în memorie.
Care sunt simptomele și semnele confabulației:
Amintirea unui eveniment anterior incorect. Evenimentele actuale se amestecă în creier, cu evenimente care nu s-au întâmplat. Acest lucru poate face ca persoana să devină confuză sau să pară că încearcă să influențeze realitatea.
În cazuri mai grave, o persoană își poate aminti evenimente sau situații care nu s-au întâmplat. Mai mult, pacientul poate deveni frustrat sau agresiv atunci când nu este crezut.
Cea mai gravă situație este atunci când un individ care suferă de confabulație acuză alți oameni de acte criminale și pot înainta acuzații false la poliție sau pot ajunge să fie martori mincinoși.
Trebuie să reținem că pacienții care suferă de confabulație nu mint și nici nu-și doresc să ascundă sau să deformeze realitatea.
În ce constă tratamentul confabulației
Dacă forma confabulației nu este gravă, nu trebuie să existe obligatoriu un tratament. Însă dacă confabulația este determinată de o tulburare fiziologică, tratamentul se concentrează asupra bolii în sine, și poate include medicamente, psihoterapie, precum și dobândirea de noi competențe de adaptare.