Avem de-a face cu un nou comportament, lăsăm trendurile și tehnologia să ne dirijeze timpul liber, activitățile zilnice, relațiile cu cei din jur și în final viața. Nici nu ne dăm seama că avem din ce în ce mai puțin timp de petrecut alături de prieteni și de familie.
Iar timpul pe care il avem oricum nu-l folosim doar pentru ei, ci îl diminuăm semnificativ atunci când punem mâna pe telefon și începem să verificăm diversele aplicații din el.
Acest comportament se numește phubbing, iar termenul provine din limba engleză și este compus practic din contopirea a doua cuvinte phone, adică telefon și snubbing, a ignora. Cu alte cuvinte avem de-a face cu un nou comportament care îl afișăm în societate atunci când în mod normal ar trebuii să socializăm cu cei din fața noastră, spune psihologul Eveline Osnaga, colaborator al Doctorului zilei.
Acest comportament aduce după sine numeroase dezavantaje atât pentru cei care îl aplică, cât și pentru cei care îl primesc. Fără să ne dăm seama comportamentul nostru, devenit astăzi din ce în ce mai uzual, lasă urmări nedorite și mai ales neconștientizate.
Phubbingul este întâlnit atunci când ieșim la masă cu prietenii și în loc să ne bucurăm de întâlnirea noastră alegem să stăm cu ochii în telefon sau atunci când soțul îi aduce flori soției și în loc ca ea să se bucure de acestea sau să-i mulțumească, alege să-i spună soțului să le pună el în vază în timp ce ea se uită în telefon.
Din păcate acest comportament îl avem și în prezența copiilor când ei ne caută prezența și noi ca adulți ne lăsăm „seduși” de telefonul pe care îl ținem în mână.
Studiile arată că avem din ce în ce mai puțin contact vizual atunci când vorbim și ne implicam din ce în ce mai puțin în conversații atunci cand avem ocazia. Fără să băgăm de seama, acest comportament reușește să mărească numărul de acte ratate ale propriului creier pentru că noi nu conștientizăm că avem mult mai mult de pierdut dacă ratăm interacțiunea umană în defavoarea celei virtuale.
Odată cu phubbing-ul se manifestă și o deconectare emoțională, dispare empatia și încet, încet își fac loc anxietate, teama de a vorbii și în final izolarea socială. Aceasta din urmă, apare și atunci când ne manifestăm cumportamentul de phubbing pentru că alegem să fim singuri în lumea noastra virtuală, dar și atunci când cei din preajma noastră ne tratează prin acest comportament pentru că ne simțim respinși și ne acceptați și în final putem opta pentru izolare socială de teama de a nu experimenta aceste stări.
Una din regulile de aur ale psihoterapiei este să trăim în AICI și ACUM. Ceea ce înseamnă să trăim clipa și să ne bucurăm de tot ce trăim. În realitate nimic nu este mai real decât prezentul. Deși ipotetic putem trăii în trecut, cu aminitirile, sau în viitor, cu planurile pe care le avem, sau chiar și in mediul virtual pe rețelele de socilizare, aceste dimnesiuni ale vietii nu sunt reale și nu aduc autenticitate vietii.
Dezvoltarea și evoluția tehnologiei din ultimii ani a avut la baza ideea de a facilita comunicarea, de a ne simții mai aproape de cei care sunt plecați la muncă sau la studii în diverse locurile ale lumii, sau pentru a facilita domeniul afacerilor, dar depinde de noi în ce scop alegem să folosim acestă tehnologie. Timpul ne arată că în anumite situații tehnologia poate să fie suficient de nocivă atâta timp cât ne afectează modul de relaționare.
