Colegiul Psihologilor cere decontarea serviciilor de recuperare pentru copiii cu autism

Colegiul Psihologilor din România (COPSI) solicită reprezentanților autorităților publice accesul liber al copiilor diagnosticați cu tulburări din spectrul autist la serviciile psihologice de recuperare furnizate de psihologi independenți și decontarea directă a serviciilor psihologice de recuperare către furnizorii autorizați de servicii psihologice în domeniu și recunoscuți de Colegiu.

„Acesta este punctul de vedere al Colegiului Psihologilor în legătură cu tentativa de modificare, de schimbare a normelor de aplicare a Legii 151/2010. O tentativă care este venită de fapt să căpușeze sistemul și să facă din instituții precum DGASPC-uri instituții care să furnizeze ilegal servicii psihologice și, mai mult decât atât, să se ajungă la o așa-zisă formare profesională specifică la o serie de categorii care nu au nici în clin nici în mânecă cu serviciile psihologice”, a declarat luni, într-o conferință de presă, președintele Colegiului Psihologilor din România, Mihai Aniței.

În opinia sa, se dorește formarea unor „pseudospecialiști” din cadrul DGASPC-urilor doar pentru a asigura resurse umane.

„Un copil diagnosticat cu spectrul autist ajunge la medic, medicul îl trimite la DGASPC și acolo încep să îl plimbe și poate să dureze mult și bine până când un astfel de copil ajunge să fie diagnosticat, tratat și să i se ofere terapie de specialitate de psihologi specialiști”, a afirmat Aniței, adăugând că psihologii „sunt niște persoane care nu merită atenția statului român, așa cum este în toată Europa”.

Președintele Asociației Help Autism, Daniela Bololoi, reprezentant FEDRA, și-a exprimat dezacordul privind excluderea din grupul de lucru interministerial care discută normele de aplicare a Legii 151/2010.

„Au existat trei întâlniri, la ultima întâlnire s-a decis excluderea noastră din acest grup până la finalizarea normelor, urmând a fi consultați ulterior. Noi, ca reprezentanți ai asociaților din domeniu și ca părinți ai copiilor cu tulburări din spectrul autist, ne-am dori foarte mult să participăm la aceste întâlniri”, a arătat Daniela Bololoi.

Psihologul Anca Dumitrescu a explicat că procesul de recuperare a unui copil cu autism este lung.

„Copilul poate să înceapă terapia de la patru ore pe zi, aceasta poate să fie întinsă până la opt ore pe zi și poate să dureze de la minim doi ani la patru ani sau toată viața pentru unii dintre copii. (…) În cea mai mare parte procesul de recuperare înseamnă intervenție pe comportamentul copilului, intervenție făcută de echipa de psihologi coordonată de cineva cu experiență în terapie comportamentală”, a arătat psihologul.

Anca Dumitrescu a punctat că un copil cu autism necesită minimum patru ore de terapie pe zi.

„Copilul poate fi diagnosticat încă de la 18 luni, asta însemnând sub doi ani, contează foarte mult dacă imediat din momentul diagnosticării au acces rapid la serviciile de terapie, de recuperare. Dacă el a fost diagnosticat la doi ani și începe terapia la patru ani a pierdut șansa pe care ar fi avut-o astfel încât să fie recuperat”, a subliniat ea.

Potrivit psihologului, un copil autist recuperat ar putea activa în domenii care nu cer comunicarea cu oamenii, precum informatică, contabilitate, artă.

Copiii cu tulburări din spectrul autist nu beneficiază de nicio decontare a serviciilor terapeutice, costul terapiei fiind de aproximativ 1.000 de euro.

Serviciile psihologice pentru copiii cu autism nu sunt decontate prin casele de asigurări de sănătate iar în proiectul pachetului de bază lansat de Ministerul Sănătății nu s-a introdus nimic legat de psihoterapia copiilor cu tulburări din spectrul autist, se arată într-un comunicat al Colegiului Psihologilor.

De asemenea, au fost înlăturați furnizorii de servicii psihologice din proiectul Normelor metodologice la Legea 151/2010, fiind introdusă în schimb sintagma „furnizor de servicii sociale”, calitate recunoscută DGASPC.

Potrivit statisticilor MS, în România, în anul 2012, erau declarate 7.179 de persoane diagnosticate cu autism, însă numărul real al acestora este mult mai mare, majoritatea nefigurând în evidența oficială.