Aromaterapia este studiul științific și arta tratării bolilor cu esențe extrase din plante. Este o terapie complementară care poate fi folosită în ajutorul medicinii alopate, prin tehnici aflate la îndemâna oricui.
Aromaterapia, alături de Cristaloterapie, Meloterapie, Metaloterapie, Magnetoterapie, Cromoterapie, în general tehnicile naturoterapeutice (care nu apelează la nimic artificial) sunt „terapii complementare”, și nu „alternative” ale medicinii alopate!
1. DISFUNCȚII ERECTILE
Unele uleiuri eterice au certe efecte afrodisiace, dând rezultate în cazurile de disfuncţii sexuale, cum sunt impotenţa şi frigiditatea. Acţiunea lor se împarte în:
– uleiuri calmante, cu efecte de diminuare a stresului, angoaselor etc.;
– uleiuri cu efecte stimulatoare directe;
– uleiuri cu eventuale efecte hormonale.
Din prima categorie pot fi amintite uleiurile de trandafiri, neroli (flori de portocal), salvia aromată, paciuli, ylang-ylang, iasomia şi santalul. Uleiurile acestea pot fi folosite, singure sau în amestec, pentru aromatizarea ambientului, în băi aromate sau la masaj. Santalul, sub forma beţişoarelor parfumate, se foloseşte la fumizări.
În cea de-a doua categorie sunt cunoscute doar două uleiuri, cel de piper negru și de cardamom, cu efect stimulant în astenia sexuală. Se aplică sub formă de ulei de masaj, în special pe zona lombară şi sacrală, folosindu-se şi la aromatizarea unor băuturi sau alimente.
2. AMIGDALITĂ
Amigdalita este o inflamaţie, adesea purulentă, a amigdalelor, provocând o îngreunare a deglutiţiei (înghiţirii) şi/sau a respiraţiei. Tratamentul alopat include administrarea de antibiotice, uneori ajungându-se până la amigdalectomie (extirparea amigdalelor pe cale chirurgicală).
Metoda bunicii este inhalarea vaporilor de ceai de muşeţel, de câteva ori pe zi. Aromaterapia folosește, de asemenea, tehnica inhalației vaporilor uleiurilor de benzoe, cimbru, lămâi, lavandă, mușețel, zingiber. În paralel, se poate efectua şi masajul zonei respective. Se recomandă administrarea vitaminei C şi consumarea de usturoi.
3. BRONȘITĂ
Bronșita este una din afecțiunile cele mai frecvente ale sistemului respirator, fiind urmarea unei răceli, dar poate apărea și din cauza unui factor iritant, cum ar fi fumatul (bronșită tabagică). Deseori este însoțită de febră și tuse. În stadiile incipiente se vor face inhalații cu vapori de ulei de benzoe, bergamote, eucalipt, lavandă sau santal.
Bergamotele și eucaliptul au în plus și acțiune antipiretică.
În cazurile în care au apărut deja complicații, se va folosi uleiul de busuioc, benzoe, bergamote, cimbru,mirh. Un „cocktail” preferat de mulți aromoterapeuți este: benzoe, bergamote, cimbru, santal. În afara inhalațiilor se poate folosi și tehnica masajului toracic sau băile.
Un efect deosebit, mai ales ca expectorant, îl are usturoiul, atât ca drajeu, ulei sau ca atare. Tot datorită efectelor expectorante se pot folosi și uleiurile de boswellia, cedru, ienupăr, mirh, rozmarin.
Pentru ameliorarea bronșitelor se mai poate administra câte o linguriță de sirop de ridiche neagră (se scobește o ridiche neagră și se umple cu zahăr, siropul adunat se colectează a doua zi). De asemenea, se poate administra câte o linguriță de sirop de ceapă, obținut prin fierberea în apă și zahăr (1+1) a foilor exterioare ale cepei, iar siropul se concentrează, prin fierbere, până la consistența mierii. Un efect benefic are (mai ales la copii) administrarea de lapte cât mai cald, îndulcit cu miere.
4. CANCER
Aromoterapia își poate aduce contribuția la tratarea cancerului, alături de tratamentul alopat.
Încorporarea unor uleiuri eterice, în diferitele cărți de aromoterapie, ca „anticanceroase” nu înseamnă neapărat că uleiul (uleiurile) respectiv(e) reprezintă un panaceu în asemenea suferințe, dar pot fi adjuvante prețioase în strategia terapeutică stabilită de medicul curant. Astfel de uleiuri sunt cele de mușcată, usturoi, salvie, isop, ceapă sau zypresse. Pentru reducerea inflamației tegumentelor, apărută în urma cobaltoterapiei, în Franța se folosesc două uleiuri: cel de niaouli și de TiBaum, în Norvegia, cel de lavandă, iar cel de rozmarin, pentru diminuarea efectelor secundare ale chimioterapiei.
5. ARTRITĂ
Artrita este o boală în care apar depuneri cristaline de acid uric în încheieturi, provocând dureri, iar, în final, imobilizarea şi chiar deformarea lor. Metodele naturoterapiei încearcă să modifice chimismul metabolismului, în sensul diminuării formării de acid uric cristalin și resorbției celui format și depus. În cadrul aromoterapiei, au dat efecte uleiurile de ienupăr, lămâi şi zypresse, în băi, respectiv benzoe, muşeţel, lavandă şi rozmarin în masaj (local), pentru diminuarea durerilor. Uleiurile de piper negru, șovârv și ingwer ameliorează alimentarea sanguină a zonei. Se aplică şi sub formă de comprese calde pe zonele afectate.
În cadrul terapiei se vor administra vitaminele A, E și complex B, pantotenat de calciu, minerale, și se va ține regim alimentar cu diminuarea consumului de carne, ceai, cafea, alcool etc. Se recomandă și unele tehnici de gimnastică medicală.
