Din cuprinsul articolului
Speranța de viață a oamenilor de pe planeta noastră s-a dublat din anii 1900. Speranța de viață globală a crescut de la 31 de ani în 1900 la 73,2 ani în 2023 și este de așteptat să crească în continuare la 77,1 ani în 2050.
De asemenea, este în creștere și numărul persoanelor care ating vârsta de 100 de ani sau mai mult. Cercetătorii estimează că au existat aproximativ 450.000 de centenari la nivel global în 2015, numărul respectiv urmând să crească la 3,7 milioane în 2050.
Cercetările anterioare de la începutul anilor 2000 au estimat că, la nivel global, numărul persoanelor care trăiesc până la 100 de ani sau mai mult va fi de 5 ori mai mare între 2005 și 2030.
Sistemul imunitar al celor care trăiesc 100 de ani
Un lucru încă necunoscut este ce anume le permite unor oameni să trăiască până la 100 de ani, în timp ce alții nu reușesc să atingă această vârstă.
Un nou studiu, condus de cercetătorii de la Centrul Medical Tufts și de la Școala de Medicină a Universității din Boston, încearcă să răspundă la această întrebare, descoperind că centenarii posedă o compoziție și o activitate unică a celulelor imunitare, oferindu-le un sistem imunitar foarte funcțional și permițându-le să trăiască mai mult.
Oamenii de știință cred că aceste descoperiri ar putea fi utilizate potențial pentru a dezvolta terapii sănătoase pentru îmbătrânire.
Studiul a fost publicat recent în revista Lancet eBioMedicine.
Ce se întâmplă cu sistemul nostru imunitar pe măsură ce îmbătrânim?
Pe măsură ce îmbătrânim, toate părțile corpului experimentează schimbări, inclusiv sistemul imunitar.
Potrivit Dr. Scott Kaiser, medic geriatru și director la Institutul de Neuroscience Pacific din Santa Monica, California, există două concepte principale când vine vorba de modul în care sistemul imunitar se schimbă pe măsură ce îmbătrânim.
„Unul este imunosenescența și acesta este procesul de disfuncție imună legat de vârstă”, a explicat medicul pentru Medical News Today.
„Așadar, schimbările în compoziția și funcționarea sistemului nostru imunitar în timp pot duce la o funcție imunitară slabă la persoanele în vârstă. Și acest lucru este strâns legat de vulnerabilitatea oamenilor la infecții, boli autoimune și chiar diferite tipuri de cancer”, a spus el.
„Și apoi există această problemă a inflamației, un termen care a fost folosit pentru a descrie creșterile inflamației legate de vârstă, din cauza nivelurilor ridicate de markeri proinflamatori din sânge și din diferite țesuturi din organism. Acesta este un factor de risc puternic pentru tot felul de boli, inclusiv procese neurodegenerative precum boala Alzheimer, de exemplu”, a continuat dr. Kaiser.
„Deci, sunt multe de analizat în ceea ce privește funcția imunitară de-a lungul timpului și modul în care sistemul nostru imunitar se schimbă odată cu vârsta, fie ne poate face mai vulnerabili, fie ne poate proteja”, a adăugat el.
Examinarea unei imunități „de elită”.
Potrivit dr. Tanya Karagiannis, bioinformatician senior la Centrul pentru Metode Cantitative și Știința Datelor din Institutul de Cercetare Clinică și Studii de Politică în Sănătate de la Centrul Medical Tufts, și autorul principal al acestui studiu, ea și echipa ei au decis să studieze sistemul imunitar al centenarilor, deoarece odată cu înaintarea în vârstă apar modificări inclusiv în ceea ce privește funcția și structura celulară, iar aceste modificări pot duce la boli legate de îmbătrânire.
„Mulți centenari se confruntă cu întârzieri în debutul bolilor legate de îmbătrânire și acest lucru sugerează prezența unei imunități de elită care continuă să rămână extrem de funcțională chiar și la bătrânețe extremă”, a spus ea pentru Medical News Today.
Pentru acest studiu, cercetătorii au efectuat secvențierea unei singure celule pe o categorie de celule imunitare numite celule mononucleare din sânge periferic (PBMC) din probe de sânge prelevate de la șapte centenari înscriși în New England Centenarian Study.
„Am folosit date unicelulare și am aplicat noi metode de calcul pentru a analiza celulele imune care circulă prin sistemul imunitar de-a lungul vieții. Ne-am uitat la diferențe în prezența unor tipuri specifice de celule imunitare la vârste mai tinere și la bătrânețe extremă și am găsit modificări specifice tipului de celule în etapele de îmbătrânire și bătrânețe extremă”, a explicat dr. Karagiannis.
„De asemenea, am luat aceleași tipuri de celule și am explorat diferențele de expresie genetică de-a lungul vârstelor pentru a descoperi diferite modele de expresie genetică de longevitate extremă, care se schimbă odată cu vârsta, dar sunt și unice pentru bătrânețe extremă”, a adăugat ea.
Tipuri de celule unice la centenari
În urma analizei, cercetătorii au confirmat observațiile făcute în studiile anterioare despre îmbătrânire, care au identificat modificări unice de compoziție și transcripție specifice tipului de celule găsite doar la centenari care reflectă răspunsul imun normal.
S-a descoperit, de asemenea, că centenarii aveau un tip de celule specifice longevității excepționale în ambele gene cu modificări legate de vârstă și gene exprimate în mod unic la centenari.
„Nu am fost la fel de surprinși să găsim gene care se schimbă odată cu vârsta la centenari. Surprinzătoare au fost însă diferitele modele de îmbătrânire pe care le-am identificat, inclusiv gene care au fost specifice îmbătrânirii, în care nivelurile de expresie s-au schimbat odată cu vârsta, dar nu în longevitate extremă în diferite populații de celule”, a spus dr. Karagiannis.
„Descoperirile noastre pot oferi o bază pentru a explora potențialii factori ai bătrâneții extreme care ar putea duce la descoperirea unor terapii pentru îmbătrânirea sănătoasă. Ne-am dori să explorăm schimbările longitudinale ale celulelor imune ale centenarilor și ale persoanelor mai tinere pentru a ajuta la definirea mai bună a factorilor de protecție ai longevității extreme care oferă rezultatul benefic asupra sănătății observat la acești indivizi”, a continuat ea.