Din cuprinsul articolului
Cele mai obișnuite lucruri pe care le spun clienții în terapie. Deși suntem cu toții diferiți, multe dintre emoțiile pe care le simțim sunt aceleași.
Cu toate acestea, nu vorbim prea mult despre modul în care ne simțim sau despre modul în care gândim. În consecință, mulți oameni își fac griji cu privire la sănătatea lor mintală și se simt singuri cu preocupările lor.
Deși povestea tuturor este unică, temele din aceste povești sunt în mare parte aceleași. Iată cinci dintre cele mai frecvente lucruri, potrivit verywellmind.com, pe care le aud psihologii în cabinetele de terapie. Chiar dacă majoritatea oamenilor cred că sunt singurii care o experimentează
Cele mai obișnuite 5 lucruri pe care le spun clienții în terapie
1. „Mă simt mai rău decât știu cei din jurul meu”
Majoritatea oamenilor creează un exterior care nu reflectă neapărat ceea ce simt în interior. Ei susțin că se descurcă mai bine decât simt și muncesc din greu pentru a arăta ca și cum ar avea mult mai multe lucruri decât au. În realitate, mulți își ascund rușinea, nesiguranțele și rănile emoționale chiar și de cei mai apropiați confidenți.
Cu toate acestea, aproape toată lumea presupune că ei sunt singurii care fac asta. Ei cred că prietenii, colegii și membrii familiei lor se prezintă cu exactitate pe ei înșiși. Ei cred că toți ceilalți se simt la fel de bine în interior, precum apar în exterior.
Toată lumea are zile proaste și perioade mai dure în viață. Dar majoritatea oamenilor nu vorbesc despre luptele lor emoționale online sau personal. Fie că vor să promoveze pozitivitatea, fie că le este jenă de modul în care se simt, ar trebui să știi doar că nu ești singur dacă simți că exteriorii nu se potrivesc cu interiorul tău.
2. „Nu sunt suficient de bun”
În timp ce unii oameni spun aceste cuvinte exacte, alții reflectă sentimentele lor de inadecvare prin comportamentul lor. Unii oameni devin excesivi și perfecționiști cronici, adică încearcă să-și demonstreze valoarea lumii atunci când nu se simt suficient de bine.
Alții devin delăsători. Nu vor să riște să descopere dovezi că nu sunt suficient de buni și, la rândul lor, nu depun eforturi. Ar prefera să se convingă pe ei înșiși (și pe toți cei din jur) că au eșuat pentru că nu le păsa, nu pentru că nu au putut să o facă.
Și unii și ceilalți sunt autosabotatori. Fie că obiectivul lor era să slăbească sau să-și plătească datoriile, ori de câte ori lucrurile mergeau bine, ei făceau ceva care să le asigure că nu vor reuși.
Sabotarea în sine a ajutat la ameliorarea tensiunii pe care au trăit-o în timp ce așteptau să vadă dacă reușesc cu adevărat și le-a dat o scuză pentru a nu-și atinge obiectivul. Munca terapeuților implică adesea să ajute oamenii să vadă că sunt suficient de buni, chiar și cu defectele lor actuale.
A te simți cel mai bine necesită adesea un echilibru între auto-acceptare și auto-îmbunătățire.
3. „Sunt nebun”
Toată lumea are gânduri bizare și deranjante. Și toată lumea trăiește emoții care par intolerabile și incontrolabile. Cu toții avem strategii de coping nesănătoase la care apelăm uneori. Cu toate acestea, atât de mulți oameni cred că ei sunt singurii care se confruntă cu aceste lucruri.
Își fac griji că alți oameni ar crede că sunt „bolnavi” sau instabili dacă oamenii și-ar cunoaște gândurile cele mai private. Ceea ce nu își dau seama este că ceea ce experimentează este normal. Gândurile iraționale, tulburările emoționale și comportamentele inutile fac parte din viață.
Majoritatea oamenilor se tem că nu pot fi iubiți așa cum sunt
4. „Am secrete”
Cabinetul de terapie este adesea primul loc în care oamenii dezvăluie secrete pe tot parcursul vieții. Secretele pot varia de la povești de abuz care au fost ținute ascunse sub un nor de rușine până la dezvăluiri de probleme sexuale care s-au simțit prea jenante pentru a le spune nimănui.
Unii oameni sunt dezgustați și nedumeriți de lucrurile pe care le-au făcut sau fac în continuare. Alții se simt inconfortabili cu gândurile care le trec prin cap. Dar, aproape toată lumea are un secret sau două. Și dezvăluirea lor în cabinetul de terapie este adesea primul pas în procesul de vindecare.
Terapeuții au auzit o mulțime de lucruri diferite. Nu judecă pe nimeni pentru secretele pe care le dezvăluie și recunosc cât de dificil poate fi să împărtășești aceste secrete.
5. „Dacă cineva m-ar cunoaște cu adevărat, nu m-ar plăcea”
Majoritatea oamenilor se tem că nu vor fi iubiți pentru ceea ce sunt cu adevărat sau acceptați în ciuda lucrurilor pe care le-au făcut. Cu toate acestea, sentimentul de acceptare și sentimentul de apartenență sunt vitale pentru o bună stare de bine psihologică.
Teama de a nu fi plăcut se poate manifesta în mai multe moduri diferite. Unii oameni încearcă să le facă pe plac celor din jur în efortul de a fi plăcuți.
Alții insistă cu „Nu-mi pasă ce crede cineva”, ca mecanism de apărare menit să țină departe criticile.
Alți oameni muncesc din greu pentru a imita pe oricine se află în jurul lor într-un efort de a fi acceptați în grup, chiar și atunci când aceasta înseamnă înăbușirea unor părți ale personalității lor sau comportarea într-un mod care se opune valorilor lor.
Terapia implică adesea ca oamenii să învețe să se placă suficient de mult încât să poată accepta că nu pot fi plăcuți de toată lumea. Dar asta nu înseamnă că nu sunt persoane agreabile. Ei trebuie doar să găsească oamenii care îi pot aprecia pentru ceea ce sunt.
