Cele mai evidente semne de alarmă că tiroida nu funcționează bine. Cum debutează dereglările hormonale

Sursă foto

Din cuprinsul articolului

Simptome tiroidă. Tiroida este glanda în formă de fluture, de mici dimensiuni, situată la baza gâtului, care secretă două tipuri de hormoni: T3 şi T4. Acești hormoni joacă un rol capital în metabolismul caloric şi reglează temperatura corpului şi ritmul cardiac.

De asemenea, hormonii tiroidieni intervin în activitatea digestivă, acţionează asupra sistemului nervos, la nivelul aparatului genital şi sunt indispensabili sănătăţii pielii, părului şi unghiilor.

Simptome tiroidă

Din cauza fluctuaţiilor hormonale, femeile sunt mult mai predispuse decât bărbaţii la tulburări tiroidiene, care pot apărea la pubertate, în perioada premenstruală, pe parcursul sarcinii şi după vârsta de 50 de ani.

Simptome şi tipologie

Hipertiroidismul: glanda este prea activă şi secretă o cantitate masivă de hormoni tiroidieni
Hipotiroidismul: glanda este subactivă și produce prea puțini hormoni tiroidieni
Adenoamele toxice – nodulii se dezvoltă în glanda tiroidă şi încep să secrete hormoni tiroidieni, care strică echilibrul chimic al oganismului.
Tiroida subacută – inflamarea glandei tiroide care provoacă eliberarea excesivă a hormonilor
Afecţiuni ale glandei pituitare sau excrescenţe canceroase ale glandei tiroide.

Simptomele hipertiroidismului

Scădere în greutate
Nervozitate
Diaree
Ritm cardiac rapid
Tulburări menstruale

Hipotiroidismul: glanda funcţionează la relanti şi se caracterizează printr-o producţie insuficientă de hormoni, cauzată de mai mulţi factori:

Tiroida Hashimoto, afecţiune autoimună, în care organismul atacă ţesutul tiroidian şi stopează producţia de hormoni.

Îndepărtarea glandei tiroide prin metode chirurgicale sau tratamente.

Expunerea la cantităţi excesive de iodură – tratamentele pentru răceală sau sinuzită ori cele pentru bolile de inimă vă poate expune la prea mult iod.

Simptomele hipotiroidiei

Datele statistice arată că în țara noastră sunt peste un milion de pacienți care au primit diagnosticul de hipotiroidism. Pacienții la risc sunt cei care au boli autoimune – boala Addison, boala celiacă -, femeile însărcinate, pacienții care iau tratament pentru hipertiroidism, sau cei care au fost operați hipofizar.

Căderea părului
Oboseală
Creştere în greutate
Ritm cardiac lent
Constipaţie
Tulburări de memorie
Tonus psihic scăzut
Crampe
Capacitate fizică redusă

Tiroidita Hashimoto simptome

De cele mai multe ori, persoana în cauză nu are simptome, mai mult chiar ea are o funcție tiroidiană normală.
Foarte puține sunt cazurile de hipotiroidism când individul ajunge la medic deoarece are simptome precum creșterea în greutate, lentoare în gândire și-n mișcări, tulburări de menstruație, sau întârziere de creștere întâlnite la copii.
De asemenea, sunt și cazuri când pacientul este hipertiroidian și vine la medic deoarece are gușă, pierde în greutate brusc, obosește des, are palpitații și un tranzit intestinal accelerat. Medicii spun că așa se manifestă debutul, însă în următoarele luni evoluția bolii merge spre hipotiroidie.

Boala Hashimoto se agravează în ani și duce la apariția leziunilor glandei tiroide și la scăderea producției de hormoni tiroidieni.

Deși simptomele sunt asemănătoare, nu mereu boala Hashimoto duce la hipotiroidism.

Principalele simptome sunt:

oboseală accentuată,
creșterea sensibilității la frig,
constipație,
pielea devine uscată,
unghiile fragile,
căderea părului,
o creștere în greutate inexplicabilă,
durere articulară,
slăbiciune musculară,
menoragie, sau menstruație neregulată,
libidou scăzut,
întârzieri de creștere la copii.

Medicul de familie poate constata existenţa unei inflamaţii prin palparea glandei, cu ocazia unui examen de rutină sau dacă v-aţi plâns de unele tulburări şi poate decide cu privire la posibilitatea consultării unui specialist.

Diagnosticul se pune în urma unor examene medicale precum palpare, analize de sânge, ecografie, scintigrafie (furnizează o imagine a glandei în activitate după injectarea unei doze mici de iod radioactiv. Un nodul este cald dacă fixează iodul şi rece dacă nu îl fixează.) Citopuncţia (prelevarea celulelor dintr-o tumoră şi analizarea lor la microscop).

Tulburările tiroidiene se pot corecta cu ajutorul hormonilor de substituţie (în Europa se impune administrarea de T3 – hormonul dinamismului, pe când în SUA se asociază cu T4 – hormonul metabolismului), iod radioactiv sau chirurgical, atunci când tiroida este invadată de noduli care pot degenera sau când prezintă anumite anomalii, iar medicamentele nu funcţionează. Intervenţiile chirurgicale asupra tiroidei nu sunt complicate, implică doar câteva zile de spitalizare şi lasă cicatrice puţin vizibile. După operaţie se impune urmarea unui tratament hormonal.