În materie de contracepţie, oamenii dispun în prezent de contraceptive locale sau mecanice (prezervative şi geluri spermicide), hormonale (estroprogestative, precum pilula contraceptivă, şi progestativele), ca şi de dispozitive intrauterine (sterilete).
Prezervativele reprezintă astăzi singura metodă ce asigură dubla funcţie de contracepţie şi de protejare contra bolilor cu transmitere sexuală, dar principalul lor dezavantaj constă într-o eficienţă contraceptivă limitată.
Progresele înregistrate în ultimii 50 de ani au permis dezvoltarea unor contraceptive orale mai bine tolerate din punct de vedere ginecologic şi metabolic, contraceptive hormonale ce permit o monitorizare a contracepţiei (implanturi, inele vaginale, patch-uri contraceptive) şi dispozitive intrauterine care reduc sângerările.
Programele de cercetări ştiinţifice îşi continuă eforturile pentru a obţine o mai bună toleranţă a organismului şi o monitorizare mai bună, elemente care ar aduce un plus de eficacitate. Totuşi, cercetătorii au în vedere şi alte obiective majore: dezvoltarea unor contracepţii care să aibă şi alte beneficii şi care să poată fi utilizate peste tot în lume.
Pilulele estroprogestative cel mai recent comercializate se prezintă sub forma unor pachete care nu conţin 21 de comprimate active, ci 24 sau chiar 28. O descoperire recentă se prezintă sub forma unei administrări continue (fără oprire) a comprimatelor timp de trei până la 12 luni, inducând dispariţia ciclului şi permiţând femeilor să evite durerile asociate. Forma trimestrială va fi în curând disponibilă.
Contracepţia de urgenţă (sau pilula de a doua zi) conţine fie levonorgestrel, fie acetat de ulipristal, şi este administrată doar în cazuri de „accident”, în situaţii urgente. În zilele noastre, studiile actuale analizează posibilitatea unei contracepţii „la cerere”, care să fie administrată doar în cazul întreţinerii de raporturi sexuale.
Levonorgestrelul este folosit din acest punct de vedere sub forma unui gel vaginal. În privinţa moleculelor, nestoronul este un progestativ activ, administrat doar pe cale non-orală, prezent sub forma unui inel vaginal, creat pentru femeile care alăptează. Această moleculă este analizată şi în alte studii, în asociere cu estrogenii, administraţi pe cale vaginală sau prin implanturi subcutanate.
Estetrolul, un alt estrogen produs doar în timpul sarcinii de către fetus, are un impact slab asupra ficatului şi a sânilor. El este în curs de evaluare, în asociere cu un progestativ, precum levonorgestrel şi etonogestrel, pentru o potenţială pilulă contraceptivă a viitorului. Modulatorii selectivi ai receptorului din progesteron (SPRMs), precum acetatul de ulipristal, comercializat în „pastila de a doua zi”, fac parte din familia de contraceptive ce permit controlarea sângerărilor, atunci când sunt administraţi zilnic. Din acest motiv, substanţa în cauză a fost comercializată recent pentru tratarea fibromului uterin ce prezintă complicaţii hemoragice. Inele vaginale contraceptive şi dispozitive intrauterine care conţin această molecule şi altele din aceeaşi familie sunt în curs de dezvoltare.
Progestativele injectabile pe cale intramusculară (sau implanturi subcutanate) sunt seducătoare, pentru că elimină nevoia unei administrări zilnice de comprimate, fără a necesita plasarea unui corp străin în vagin sau uter. În viitor, cercetătorii mizează pe sisteme care vor permite o autoadministrare de contraceptive injectabile. Ei spun că va apărea de asemenea şi o nouă generaţie de „patch-uri contraceptive”. Aceste sisteme permit crearea unui mic rezervor cutanat invizibil ce conţine o moleculă contraceptivă. Pilula contraceptivă are numeroase beneficii non-contraceptive, precum reducerea durerilor asociate ciclului, reducerea riscului de cancer ovarian şi a cancerului mucoasei uterine.
Cercetările pentru dezvoltarea unor mijloace contraceptive eficiente, care vor permite simultan şi o protecţie contra infecţiilor transmisibile pe cale sexuală, reprezintă o miză majoră, în special în ţările puternic afectate de aceste maladii. Geluri spermicide şi antiinfecţioase sunt dezvoltate în acest scop, ca şi inele vaginale contraceptive care eliberează în organism antiretrovirale (anti-SIDA). Accentul se pune şi pe contraceptive care permit o corectare a carenţei de fier (prin prezenţa de comprimate de fier sub forma unor plachete).
Vaccinarea, o metodă de cercetare activă – Contracepţia ideală ar consta în administrarea unei substanţe non-hormonale, lipsită de un impact vascular şi metabolic, care blochează ovulaţia, fără a interfera cu ciclul. Anumite antiinflamatoare au această capacitate. Ele sunt studiate în prezent în contracepţia de urgenţă, singure sau în asociere cu levonorgestrel, pentru a le spori eficienţa. Vaccinarea contraceptivă este în continuare o metodă de cercetare activă, bazată pe descoperirea unor molecule-cheie implicate în diversele etape ale producţiei de spermatozoizi, în creşterea foliculilor ovarieni sau în ovulaţie, fecundare şi implantarea embrionilor în uter.
Contracepţia hormonală masculină reprezintă şi ea subiectul multor programe de cercetări ştiinţifice. Dintre progresele importante înregistrate în acest domeniu, emanciparea mentalităţii reprezintă un punct crucial. Bărbaţii se declară mult mai dispuşi ca în trecut să încerce această metodă, iar partenerele lor de viaţă sunt tot mai dispuse să încredinţeze soţilor şi iubiţilor lor această responsabilitate.
