Algele sunt cea mai bogată sursă de iod, urmate de nuci. Orice mineral este asimilat mai bine de organism dacă provine dintr-o sursă organică. Şi fierul este asimilat mai bine din carne decât din pastile. În plus, iodul din pastile, spre deosebire de cel din alimente, poate fi toxic. Înlocuiţi sarea obişnuită cu sare marină, cu praf de alge, care detoxifiază organismul şi de iod, şi de cesiu şi de metale grele.
Iodul este prezent în cantităţi foarte mici în corp şi cu toate acestea are un rol crucial în buna funcţionare a tiroidei, o glandă care reglează cele mai importante funcţii ale organismului.
În mod normal, necesarul zilnic de iod pentru un adult este de 150 micrograme, pentru copii, de 90-120 micrograme, pentru femei însărcinate, de 200 micrograme, iar pentru sugari de 90 micrograme.
Iodul te protejează de radiații
În anumite zone din țara noastră iodul se găsește în cantitate scăzută în sol, apă și alimente. Aceste zone se numesc endemice sau gușogene și sunt regiuni de deal, subcarpatice, unde frecvența tulburărilor datorate deficitului de iod este mai mare.
Persoanele care trăiesc în zone cu deficit de iod dezvoltă aşa-numita guşă endemică (mărirea glandei tiroide) de la o vârstă foarte fragedă, potrivit medicilor. Guşa poate fi nodulară (cu unul sau mai mulţi noduli tiroidieni), iar acest lucru este uşor de observat prin simpla palpare a zonei gâtului, unde este localizată glanda tiroidă. Prevalenţa guşii este influenţată de vârstă şi de sex şi este mai frecventă la femei.
Iodul radioactiv este un produs de reacție rezultat în urma procesului de fisiune care are loc în reactoarele nucleare sau la detonarea bombelor atomice. În cazul accidentelor nucleare sau a tentativelor de bioterorism, iodul radioactiv este eliminat în atmosferă, iar oamenii pot fi expuși la acest izotop prin inhalarea aerului contaminat sau ingestia alimentelor contaminate. Iodul radioactiv se concentrează la nivelul glandei tiroide și crește riscul apariției cancerului tiroidian, copiii și femeile însărcinate fiind cel mai expus segment populațional.
În eventualitatea eliberării de iod radioactiv în atmosferă, administrarea unei doze unice de iod stabil (sub formă de iodură de potasiu) reduce captarea iodului radioactiv prin saturarea sistemelor de transport de la nivelul glandei tiroide. Pentru a inhiba eficient captarea iodului radioactiv, iodura de potasiu trebuie administrată într-un interval de câteva ore înainte sau după expunerea la iod radioactiv.
Administrarea iodurii de potasiu nu anulează daunele cauzate deja de iodul radioactiv, ci reprezintă o măsură profilactică. De asemenea, iodura de potasiu nu protejează restul organismului de efectele iodului radioactiv și nici de acțiunea altor elemente radioactive.
Deficitul de iod
Un aport insuficient de iod conduce la scăderea sintezei hormonilor tiroidieni și la instalarea hipotiroidismului. Compensator, are loc creșterea în dimensiuni a glandei tiroide și apariția gușei.
Printre simptomele hipotiroidismului se numără:
- oboseala;
- depresia;
- intoleranța la frig;
- uscăciunea pielii;
- căderea părului;
- constipația;
- creșterea în greutate;
- tulburările menstruale.
Asigurarea unui nivel corespunzător de iod este esențială pentru dezvoltarea fetală. La începutul sarcinii, glanda tiroidă a fătului este incomplet dezvoltată, acesta fiind dependent de hormonii tiroidieni materni și implicit, de aportul matern de iod [1]. Deficitul sever de iod în timpul sarcinii poate conduce la avort spontan, nașterea unui copil mort sau la anomalii congenitale precum cretinismul, o formă gravă și ireversibilă de retard mintal.
În plus, deficitul de iod în timpul copilăriei are un impact negativ asupra dezvoltării funcției cognitive, ducând la scăderea IQ-ului cu 12 – 13,5 puncte. Obiectivarea deficitului de iod se face prin determinarea concentrației urinare de iod, iar evaluarea funcției tiroidiene se bazează pe evaluarea nivelului plasmatic al hormonilor tiroidieni și al TSH-ului.
Excesul de iod
Aportul excesiv de iod poate duce la creșterea activității tiroidiene și la instalarea hipertiroidismului. În unele cazuri, excesul de iod poate avea efecte similare deficitului de iod, conducând la inhibarea sintezei hormonilor tiroidieni și la creșterea compensatorie a TSH-ului, cu apariția hipotiroidismului și a gușei.
În cazul ingestiei unor cantități excesive de iod poate apărea intoxicația acută cu iod, manifestată prin senzație de arsură la nivelul cavității bucale, esofagului și stomacului, durere abdominală, senzație de greață și vomă.